„Din servă“

Un nou roman de Dan Lungu, cu un titlu insolit ca În iad toate becurile sînt arse, nu poate fi decît o plăcere (sau, şi mai mult, o bucurie) de lectură pentru un cititor, fie el şi critic. Şi chiar aşa este: romanul de faţă începe bine, cu pendularea între registre de la un capitol la altul şi conturarea unor simpatice coloane, ca şi în Cum să uiţi o femeie: capitole „fără soţ“ şi capitole „cu soţ“. Primele, date cu litere drepte, încadrează şi desfoliază prezentul dilatat al unui personaj masculin alcoolic şi ratat; celelalte, cu italice, vin cu plonjări şi explorări într-un prezent vechi, pierdut, al întîmplărilor de comă cu gaşca lui din liceu.   La pagina 28, însă, apar problemele. Ceea ce citesc îmi place realmente, fiindcă registrul argotic e nemaipomenit folosit, iar scenele susţinătoare sînt delicioase. Dar ceea ce citesc, de fapt, recitesc: am mai întîlnit aceste scene, aceste faze, aceste schije argotice care se înfig, prin explozie controlată, în lumea pierdută a adolescenţei. Iau aşadar volumul Băieţi de gaşcă (Polirom, 2005), în care proza titulară are patruzeci şi trei de pagini (pp. 123-166), şi încep să confrunt cu romanul „nou“, urmărind, din acesta, capitolele pare. Confruntarea […]