ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Balustradele din fier forjat

Într-o articol publicat în Banatul (I, 1926, nr. 2, pp. 54-55), Lucian Blaga scrie  despre Emanoil Bucuţa care, la rîndul lui, evocă un student bănăţean ce făcea şcoala la Pesta: „un singuratic“, zice Bucuţa,  căruia „îi plăcea drumurile pe jos, făcute fără nimeni“. În portretul drumeţului, autorul aduce în vorbă lumea fierului şi a fierăriei. Pribeagul singuratic „cunoştea Banatul, de la stîlpii lui de marmoră şi de la vetrele de fier din munţi, peste mlaştini şi nisipuri sburătoare, pînă la apele cele mari din părţile sîrbeşti şi ungureşti cum şi-ar cu­noaşte un ţăran moşioara şi toate ale curţii“. (Blaga, Ceasornicul de nisip, p. 140). Cu fierul forjat şi poezia funerară ne-am întîlnit cu toţii, le-am văzut, le-am ignorat, le-am adulmecat amestecul de miros de ceară şi de cetină din coroanele uscate. O senzaţie ştiută, de multe ori nebăgată în seamă cu toate că o regăsim uneori prin amintiri proustiene: „În depărtare se vedea poarta mare, neagră, de fier forjat, deasupra căreia scria cu litere severe «Cimitirul Eroilor». Din acest punct îl cuprindea o nostalgie blîndă pe care se obişnuise s-o aştepte ca pe o cunoştinţă veche într-un loc devenit familiar“. (Radu Ciobanu, Crepuscul, p. 12). Acelaşi fier forjat prin alte […]