Eichmann la Ierusalim. După 50 de ani
Deborah LIPSTADT - The Eichmann Trial
- 12-05-2011
- Nr. 574
-
Andrei MURARU
- Actualitate
- 1 Comentarii
Ticăloşii fără glorie sînt doar în filmul lui Quentin Tarantino. Marii criminali nazişti nu au fost executaţi sumar, deşi unii lideri ai Aliaţilor şi-ar fi dorit acest lucru1, ci au avut parte de un proces răsunător, imediat după război. Actul justiţiar a produs, probabil, mai multe scrieri decît orice altă acţiune juridică. Cazul lui Adolf Eichmann este însă diferit din multe puncte de vedere. Oficialul SS a fost capturat de forţele de securitate israeliene în Argentina, la 15 ani după Nürnberg. A fost judecat pe teritoriul unui stat care nu exista în 1945. Procesul a durat opt luni, de patru ori mai mult decît i-a luat lui Eichmann să deporteze aproape jumătate de milion de evrei maghiari la Auschwitz. A primit singura condamnare la moarte într-o instanţă civilă din istoria statului Israel. Deborah Lipstadt a realizat o reevaluare analitică a procesului şi a consecinţelor sale. O lucrare de sinteză care punctează cele mai importante momente ale judecării fostului colonel. La cinci decenii de la capturarea lui Eichmann, Lipstadt priveşte retrospectiv, avînd capacitatea instinctivă de a evidenţia tonajul polemic şi memoria convulsivă a subiectului. Poate pentru că ea însăşi are experienţa sălii de judecată. L-a înfruntat într-o curte britanică, la […]
Cu voia dumneavoastra am citeva observatii la interesanta dumneavoastra expunere de mai sus:
1. \”sînul societăţii israelite\”. Se spune \”israeliene\” si nu \”israelite\”, israelit a functionat in limba romana cu alt inteles, inainte ca cetatenia Statului Israel sa se numeasca israeliana.
2. \”ar fi jucat un rol deosebit în toate aspectele exterminării din Europa\”. Nu \”ar fi\” ci chiar a jucat rolul nu numai \”deosebit\” ci pe cel principal! Eichman a fost insarcinat cu exterminarea evreilor din Europa si nu altcineva!
3.\”legea în baza căreia a fost judecat Eichmann (….) sancţiona tocmai colaborarea evreilor cu autorităţile celui de-Al Treilea Reich\”. Grava confuzie domnule Andrei Muraru: nu este vorba de o lege ci de pedeapsa capitala de care sint pasibili conform legislatiei israeliene numai \”criminalii de razboi nazisti si ajutorii lor\”. Este vorba de condamarea la moarte a lui Eichman si nu de legea/legile in baza carora a fost condamnat! In nici un caz legea sau legile din Israel nu au vizat vreodata nci in spirit nici in litera- condamnarea evreilor.
4. \”Consiliile evreiesti\”, Juden Rat, de care pomeniti- nu au insemnat \”colaborarea\” cu regimul nazist, in sensul de colaborationism, ci dimpotriva, si asa su rams pe drept in istoria Holocaustului si bine documentat! – incercari de suprem eroismpolitic in efortul de a incetini macar cu o secunda verdictul care ii sortise pe evreii din ghetouri pieirii iminente. Asta in tratativele cu reprezentantii nazisti, iar fata de populatia ghetourilor au constituit o forma de guvernamint proprie mentinind pina in ultimele clipe cu disperare servicii de salubritate, servici sanitare, scoli, distributia de ajutoare etc.
5. \”Israel Kastner6, evreul maghiar care a negociat schimbul „blood for goods“ -NU Israel Kastner a negociat \”blood for goods\” ci Moses Krauss, salvarea unui milion de evrei contra a zece mii de camioane pe care acesta ar fi trebuit sa le negocieze cu fortele aliate; odata ajuns in Siria Krauss este arestat de catre fortele Mandatului Britanic si afacerea compromisa. Israel Kastner, achitat post mortem, a activat in Comitetul de Evreiesc de Salvare care a reusit sa convinga nazistii sa nu extermine populatia lagarului de la Theresienstdadt (32 000) inaintea parasirii acestuia la retragerea fortelor de paza. In schimbul acesteia Israel Kastner depune marturie mincinoasa in fata Tribunalul;ui dela Nuremberg salvindu-l pe colonelul Bacher de la spinzuratoare.