Nae Ionescu şi funcţia epistemologică a iubirii
- 27-05-2011
- Nr. 576
-
Adrian NIŢĂ
- Actualitate
- 26 Comentarii
Serialul de la TVR intitulat Profesorul şi discipolii, regizat şi produs de Radu Găină, şi-a propus să prezinte publicului „modelul formativ“ care i-a avut ca personaje pe Nae Ionescu şi pe Cioran, Eliade, Noica, Vulcănescu, Sebastian, dar şi pe Jeni Acterian sau Alice Botez, adică un model „în a cărui osmoză s-au diferenţiat destine spirituale importante pentru cultura românească şi universală“ (am citat din prezentarea seriei de pe pagina TVR: www.tvr.ro/articol.php?id=99687). Au fost invitaţi filozofi, literaţi, istorici etc. din mai multe centre universitare, care au vorbit timp de şase episoade, adică aproape şase ore, despre diferitele aspecte ale unei problematici eterogene. Cum întrebări nu au fost, sau nu s-au difuzat, regizorul a avut libertatea de a monta intervenţiile în aşa fel încît să se dea coerenţă discursurilor, să se urmeze o anumită chestiune sau un fir unitar de-a lungul fiecărui episod în parte. Fără să se intre în detalii, s-au făcut referiri la relaţia lui Ionescu cu Sebastian, cu Eliade, cu Noica sau cu Cioran, iar din cînd în cînd, o voce din fundal (cea a regizorului) citea din scrisori, jurnale, memorii etc. diferite aspecte cu privire la chestiunile abordate. Un alt element regizoral a fost punctarea intervenţiilor susţinute de […]
Indiferent dacă sîntem sau nu de acord cu opiniile d-lui Mihnea Moroianu (eu nu sînt), a-l trata de membru al generației hi5 sau doar a-l privi cu suficientă superioritate nu denotă decît incultura oponentului. Cei care se hazardează la a-i face reproșuri stupide ar putea întîi, după o minimă căutare pe Google, măcar, să afle că e un matematician și traducător foarte respectat (vezi și aici http://www.traditio.uaic.ro/colaboratori/mihnea_moroianu.html, de exemplu).
L.O.
1. Îmi pare rău pentru domnul A.Niţă, că numele dumnealui a ajuns să fie stâlcit în halul asta ( în repetate rânduri) : NiTZă, de către acest d. Moroianu.
2. orice om, inclusiv domnul A. Niţă ( stupoare !!!), are dreptul la propria părere, chiar dacă ea ( atenţie domnule Moroianu) nu coincide cu a celorlalţi.
3. Domnul Moroianu nu poate fi luat în considerare pentru că: nu ştie să scrie româneşte ( ce e aia, tz..tz..tz…tz..în repetate rânduri…faceţi cumva parte din generaţia hi5???… în cazul asta sunteţi mult prea tânar să aveţi păreri despre N. Ionescu, şi oricum am fi înţeles dacă scriaţi, spre exemplu, \”Nita\” sau \”precizati\” cu \”t\”)
3. ( în sfârşit), parctic nu aveţi niciun argument raţional…sau măcar convingător ( şoc: asta-i părerea mea!). Răspunsul către domnul P. Cernat sunt doar nişte cuvinte înşirate, care nu spun nimic.
Deci… pa !
@Paul Cernat:
Vad ca propuneti sa-l numim pe Nae ‘cel mai „mare” profesor de filosofare din Universitatea noastra’, cu precizarea ‘E mai adecvat’ – fara sa fie foarte clar care formula o considerati mai putin ‘adecvata’. Sa inteleg ca preferati, datorita pozitiei „neortodoxe” a lui Nae in galeria filosofilor nostri (absentza publicatiilor, a demersurilor sistematice, samd) sintagma „profesor de filosofare” fata de cea de „profesor de filosofie”?…
Dar va semnalez ca departe de a-l diminua pe Nae, aceasta scoatere a lui din randurile numerosilor „filosofi cu acte in regula”, poate fi interpretata mai degraba ca un compliment (sau o recunoastere a exceptionalitatii lui in peisajul intelectual al epocii). Pentru simplul motiv ca filosofia, sau mai bine zis un anumit tip de filosofie (cel plasat in continuarea traditiei grecesti a „dragostei de intelepciune” – ilustrata in anii ’30 de influentza „Scolii de Intelepciune” a lui Keyserling, citata si de Calinescu in „Istoria…” sa drept model nemarturisit al metodei lui Nae) nu este un domeniu care poate fi predat si invatat asa cum este predata istoria sau chimia – prin simpla prezentare de cunostinte: statutul ei pare mult mai apropiat de cel al muzicii sau al matematicii, despre care nu mai stiu ce matematician rus spunea ca e imposibil de asimilat ascultand
prelegeri de matematica (adica fara confruntarea cu rezolvarea unor probleme), tot asa cum muzica nu poate fi „invatata” doar ascultand discuri…
In privintza conexiunii dintre opozitia fatza de Nae si eventualele nostalgii comuniste – parerea mea este ca… aveti si nu aveti (completa) dreptate: pe de o parte, respimgerea fascismului (dar a fost oare Nae un „adevarat” fascist? Aici sunt foarte multe nuantze de introdus.) nu poate echivala in niciun fel cu optiunea pentru extremismul de semn opus; dar pe de alta parte, tipul de proces (cu argumente exclusiv politice, si acelea structurate extrem de simplist si de primitiv) are o incontestabila afinitate cu stilul vechilor etichetari si „demascari” ale dusmanilor de clasa; cel putin pentru urechea mea, el nu intruneste niciuna din conditiile unei analize de tip „clasic”, bazate pe cunoasterea epocii si pe intuirea contradictiilor intrinseci ale personajului. (Desigur, este o metoda larg practicata si in Occidentul actual, bineinteles numai impotriva exponentilor gandirii de dreapta – dar a carei adoptare fara rezerve nu mi se pare a fi in nciun fel un castig pentru viata intelectuala autohtona: e doar un mimetism ieftin, si un reflex al culturii precare, bazate pe stereotipii si imprecatii maniheiste.)
In concluzie: M-as bucura daca ati fi definitiv de acord ca rolul si importantza specifica a lui Nae in conturarea destinului intelectual al perioadei interbelice trebuie cautat mai degraba in domeniul „pedagogic” (sau mai pretentios spus – „maieutic”) decat in continutul concret al teoriilor sale, sau in eventualele corolarii politice ale acestora. (Oricum, apropo de elevii lui Nae, cred ca Noica a fost mai mult decat o „notabila exceptie”, Vulcanescu mai mult decat un individ care „nu si-a putut da adevarata masura”, samd – si ca in general meritele pedagogiei lui Nae nu se reduc la suma „aritmetica” a talentelor individuale ale elevilor sai: aici e vorba de o metoda anume, de o „cale”, pe care numele celor mai cunoscuti discipoli nu fac decat sa o ilustreze, dar care se intrevede destul de clar din amintirile celor care au apucat sa scrie despre el. Cartea lui Vulcanescu nu este decat cea mai frapanta, fiind literar si formal cea mai implinita, dintre aceste documente memorialistice.)
Iar chestiunea „tratamentului inegal”, a judecatii cu „masuri diferite” practicate in cazul lui Nae si al altor elevi ai sai (in primul rand Cioran)?… Pot spera ca vom afla candva opinia dvs in aceasta chestiune deloc minora atunci cand vine vorba fie si numai de Nae insusi?
„citarii”, nu „citatarii” gresite 🙂
@Mihnea Moroianu: aveti dreptate in privinta citatarii gresite. Scuze. Nuantele pe care le introduceti sint, in general, binevenite. Totusi, daca tot ati pronuntat numele lui Maiorescu, va atrag atentia ca intrati pe un teren alunecos. Scoala maioresciana a avut o influenta covirsitoare, nu numai in filozofia propriu-zisa, ci si in alte ramuri (de la istorie si estetica la stiinte exacte…). Chiar dvs. i-ati numit deja pe Radulescu-Motru si P.P. Negulescu. Ii putem invoca si pe altii, majoritatea – antipatizati de scoala lui Nae – dar asta-i alta chestiune, legata de rationalismul idealist al scolii maioresciene cu care naistii posteminescieni au o problema. Hai sa spunem, mai bine, ca Nae Ionescu e cel mai „mare” profesor de filozofare din Universitatea romaneasca. E mai adecvat.
Mai e ceva. Discipolii lui Nae Ionescu nu s-au afirmat (cind s-au afirmat) pe plan intern sau international ca filozofi, cu exceptia notabila a lui Noica, in a carui filozofie mostenirea lui Nae ramine inca de evaluat, in bine sau in rau. Ei s-au afirmat ca scriitori, „istorici ai religiilor” (Eliade sau „moralisti & stilisti” (Cioran), ca doar nu imi veti spune ca un Vasile Bancila e o somitate (sigur, n-a fost „lasat sa fie”), iar Petre Tutea altceva decit un pitoresc „geniu oral”. In privinta lui Mihai Sora putem vorbi mai mult de admiratie decit de discipolat, iar Vulcanescu nu a apucat sa-si dea adevarata masura. Astept si alte exemple, pentru a le putea combate, dar, va rog, nu D.C. Amzar sau Arsavir Acterian.
Si acum, o chestiune de principiu, cu bataie si catre alti „@discipoli”. Nu mai invocati ineptia cum ca daca ai o problema cu Nae esti un nostalgic al comunismului pt. ca, pardon, comunistii l-au detestat pe Nae. Logica asta aberanta s-ar putea sa va explodeze in fatza, pt. ca ati putea fi lesne acuzati ca, acuzindu-va adversarii de reflexe comuniste, faceti apologia legionarismului. In fond, legionarii ii detestau pe bolsevici, asa cum bolsevicii ii detestau pe legionari… Recunoasteti, mai bine, ca a trata antifascismul drept comunism e o gogomanie la fel de periculoasa ca taxarea anticomunismului drept legionarism sau fascism.
Nitza scrie plicitisitor.
Aristot, Kant, Hegel sunt si ei plicticosi
Deci, Nitza face parte din clasa lui Aristot, Kant, Hegel.
Aha, acum dl. Nitza recunoaste ceea ce mai inainte negase, dar „explica” (pardon, aduce „argumente”) in asa fel incat sa ajunga tot in punctul in care negase. Dle. Nitza nu suntem la scoala ca sa va arat procedeele ieftine de falsificare a discursului. In plus, tocmai asta urmariti dvs. si cei asisderea. (plus echipa de chibiti pe viata ai ObsCul): sa creati o falsa discutie asupra unui subiect pe care il detestati, pentru a impiedica orice discutie normala, corecta (in vechiul sens, cinstit, al termenului).
Dl. Nitza stie ceea ce noi nu stim: ca interventiile prietenilor sai ideologici au fost taiate. De unde a aflat? Mister. Dar de unde stie ca interventiile celorlalti nu au fost si ele taiate?
Dl. Nitza se mai plange ca respectivii au fost expusi mai putin timp decat alti intervievati. Dar grupul sau de desant se afla acolo numai pentru ca s-a exprimat recent impotriva lui Nae, altfel neinscriindu-se nici macar cu un chichirez jurnalistic intre contributiile la cunoasterea subiectului.
Dl Nitza nu e nici original, nici inovativ in procedeele sale. Provoaca prin cateva dare de saliva ideologica stiind ca vor fi unii care se vor supara pe maniera glandulara in care „citeste” cartile si „urmareste” documentarele. Cand acestia ii spun ca ar fi trebuit sa le citeasca / urmareasca fara ura si partinire, iar, daca poate, sa le discute informat si onest, el scoate din maneca replica cu adulatorii furiosi.
Cunoastem deja procedura, in reluare asimptotica atat inainte de ’89 cat si dupa aceea. Altceva nou?
(alias Mihai Antonescu, Carmen Saeculare-Salam, Crocodila Dundi, nea marin etc. etc. etc. – cf. Dictionarul de pseudonime)
Domnule de pe Somes, ti s-a pus pata pe Bordash, ti-am mai spus-o si cu alte ocazii. Vad ca suferi si pentru ca nu ai aparut suficient de mult pe sticla, in loc sa-i multumesti lui Nae si lui Bordash ca ti-au dat ocazia sa te vada natiunea la chip. Din nefericire pentru tine, Bordash nu te baga in seama (nici nu ar avea de ce) si asta de scoate din minti, se vede. Polemist si pamfletar, hai? Muzicuta…
Stimata d-na Roth, va multumesc pentru recomandare si imi permit sa va fac si eu una: V-a cazut vreodata prin mana „Cursul Scurt de Istorie a PCUS (b)”? Va asigur ca este o lectura extrem de instructiva si antrenanta, bogata in „argumente clare, bine fundamentate”… In mod sigur v-ar spori resursele dialectice si spiritul de vigilentza politico-ideologica.
Foarte frumos articol si foarte ponderat. Dlui Moroianu as vrea sa ii spun ca sa nu creada pe nimeni, ci sa incercerce sa judece cu propiile resurse, pe baza argumentelor prezentate de cei pe care ii citeste. Ori dl. Nita aduce argumente clare, bine fundamentate. Iar dvs va bazati pe elogiile altora.
Unui anonim
Într-adevăr, în serial au spus cîteva cuvinte şi Al. Lazslo, O. Pecican, P. Cernat şi alţii. Problema este că intervenţiile lor au fost tăiate la montaj. Pe lângă timpul insignifiant în raport cu alţii (sunt cunoscuţi; nu-i mai numesc), cei numiţi aici nu au avut ocazia să spună ce voiau să spună.
În ce priveşte convingerea: faceţi o confuzie cu dogma, căci o convingere poate şi trebuie să fie întemeiată (adică sprijinită de argumente). Să ne gândim la un exemplu: cineva are convingerea că Socrate este un grec. El poate aduce ca argumente în sprijinul acestei convingeri scrierile lui Platon etc. În schimb, dacă cineva este convins că divinitatea este întreită nu are nevoie să aducă argumente, căci această idee ţine de dogmatica creştinismului.
Înclin să cred deci că pentru unii comentatori de pe acest forum, cărora încă o dată le mulţumesc pentru aprecieri (chiar şi din cele înveninate am învăţat ceva), convingerea lor legată de măreţia lui Nae Ionescu ţine de o convingere de tipul dogmei. Ei nu pot purta un dialog raţional, iar atunci când cineva aduce o cât de mică critică obiectului idolatriei lor se simt atacaţi în fiinţa lor şi se simt obligaţi să riposteze violent, înlocuind forţa argumentului cu argumentul forţei. Din păcate, o asemenea atitudine este răspunzătoare de fanatism, fundamentalism, extremism şi toate relele vremurilor în care trăim.
Repertorizarea interventiilor si a intervenientilor aduce vreun spor de cunoastere sau sharm in aceasta discutie? Ori ea s-ar cadea sa ramana la terfelirea autorului acestui articol? Moroiul si moroismul pare galopant…
a poposit pe pagina: Mihai Antonescu, Carmen Saeculare-Salam, Crocodila Dundi, nea marin etc. Canta aceeasi partitura, insa execrabil, chiar si la muzicuta.
Articolul nitzulean din Timpul dovedeste o provinciala ignoranta a genului occidental al „docudramei”, ignoranta scuzata numai de rezonanta barbara a cuvantului in limba romana. Iar ipoteza detectivistica cu Marta Petreu e de tot hazul. Sintagma „profesorul si discipolii” e mai veche decat „diavolul si ucenicul” (care nici ea nu e originala – nu vorbim aici de plagiate, desigur). Apoi de unde stie ca M. Petreu nu a fost invitata. Poate ca a fost si s-a recuzat. Putina cercetare, chiar si nitzuleana, nu i-ar fi stricat inainte sa-si arunce coltii pe hartie. De buna seama nostalgiile dlui Nitza pentru perioada comunista se indreapta si asupra prezentarii diabolizate a lui Nae Ionescu.
Ca sa-si sustina concluziile tendentioase (puse inaintea demonstratiei), dl. Nitza recurge – intr-o traditie deja academizata – la falsuri „corecte”. Afirma, de exemplu, ca „Nu s-a spus decît în treacăt (de vreo trei ori, deci preţ de cîteva secunde) că Nae Ionescu a fost extremist sau că a făcut propagandă legionară (doar domnul Neagu Djuvara a amintit acest lucru).” Despre apropierea lui Nae Ionescu de Legiune a vorbit nu numai dl. Neagu Djuvara, ci pe larg intreaga echipa anti- (Pecican, Lazslo, Cernat) plus diversi alti invitati (Afloroaiei, Ignat etc.) Si tocmai dl Nitza este cel care striga, iarna pe ulita, ca serialul a „dezinformat şi a manipulat opinia publică”. Nu sunt sigur daca este asa, dar din ceea ce scrie, sigur el incearca sa faca acest lucru.
Continuarea nitzuleana din ObsCul e atat de schioapa si de auto-plagiata incat nu se mai poate adauga nimic. De buna seama, dl. Nitza e in campanie de auto-promovare pe spinarea altora (nu numai in privinta propriei carti despre Noica, pe buna dreptate nebagata in seama).
Apoi, intr-o interventie pe forum – in care pozeaza apolinic cu tot cu link la o pagina personala -, dl. Nitza cere argumente contra „aratarilor” sale. Ca si cum ai putea aduce argumente impotriva unor convingeri.
Si, in cele din urma, se mira cu fandata candoare cum de este „citit si, mai ales, comentat cu atat patima”, daca ceea ce scrie nu ar fi interesant. Dl. Nitza are o parare tare proasta despre cei pentru care a lansat aceasta soparla. Sau vrea sa credem ca nu stie ca e citit si comentat pentru subiectele peste care isi asterne urdorile? Vrea poate sa pretinda ca nu pe aceasta cale isi cauta o notorietate pe care nu a obtinut-o prin tristele sale compilatii publicate sub nume de „carti” (cele mai multe pe cumetrie de partita ideologica) sau prin articole pe langa care cuvantul „fad” s-ar sinucide daca ar putea.
Iata totusi ca, gratie lui Nae, si unii ca Nitza se pot bucura de atentie. Fie si pentru o saptamana. E ceva…
Stimate Domnule Cernat,
Va multumesc pentru atentia pe care, cu ironia de rigoare, mi-o acordati, punandu-mi o intrebare la care, spre norocul meu, mi-e foarte usor sa va raspund – dat fiind ca afirmatia despre Nae Ionescu ca „cel mai mare profesor al Universitatii noastre” NU era facuta in aceasta forma, ci continea restrictia, neluata in seama de Dvs, „cel mai mare profesor DE FILOSOFIE al Universitatii noastre”.
Iar daca ne limitam strict la domeniul predarii filosofiei, deci nu mai putem invoca vreo concurentza cu Iorga, Calinescu sau Vianu, oare afirmatia respectiva nu incepe sa devina ceva mai putzin scandaloasa? Sigur ca inaintea si pe langa Nae Ionescu au mai existat Maiorescu, Negulescu si Radulescu-Motru. Dar oricat de critici am fi fatza de greselile politice si ambiguitatile morale ale lui Nae, putem oare uita cine au fost (si s-au considerat totdeauna) elevii lui Nae, si cine ai lui Maiorescu sau ai oricarui alt profesor de filosofie de pe aceste meleaguri? Si ce alt criteriu rational putem avea atunci cand estimam meritele unui profesor de filosofie?
Nu stiu daca am reusit sa ma ridic la inaltimea pretentiilor Dvs in materie de „dialog rational”.
As vrea doar sa mai precizez ca diversele minusuri ale pozitiei si activitatii lui Nae nu-mi scapa catusi de putin, de aceea sunt departe de a fi un adept neconditionat al lui. Ma irita insa discutiile duse de oameni insesibili la orice alt argument decat cel al „corectitudii” (sau mai bine zis, al oportunitatii) politice, si mai ales – evidenta lipsa de echitate si de fair play in judecarea cazului Nae Ionescu, prin comparatie cu adularea total necritica practicata fata de Cioran, de exemplu, pe care snobismul si respectul bovaryc fata de statutul de scriitor francez, „sceptic de serviciu” samd, l-au transformatde mult intr-un obiect de idolatrie pe cat de grotesca, pe atat de daunatoare pentru orizontul filosofic al generatiilor formate dupa ’90. Ma opresc aici, nu inainte de a-mi manifesta interesul pentru propria Dvs pozitie de critic si istoric literar fatza de problema astfel enuntzata.
@Mihnea Moroianu: imi cer scuze ca intru intr-o discutie unde sunteti o autoritate incontestabila, dar pe ce va bazati cind spuneti ca Nae Ionescu ar fi „cel mai mare profesor al Universitatii noastre din toate timpurile”? Ma gindeam ca N. Iorga, sau G. Calinescu sau Tudor Vianu meritau ceva mai mult. Zic si eu, ca literat. Un matematician sau un chimist ar gasi cu siguranta alte exemple. Puteti purta un dialog rational, sau trebuie sa va acceptam, in genunchi, sans phrases, credinta in suprematia lui Nae, numai pt. ca o anume directie de gindire, care va e draga, se revendica de la el?
Stiu, credintele cuiva nu pot fi contestate cu argumente rationale. Eu indraznesc, totusi. Scuzati blasfemia.
Da\’ chiar, chiar *shtii ce, anume*?
Mie sa-mi cantzi la o *alta masa*!
Mde, atuncea cand imi cantzi, la scripca, despre chiar … *Nae Ionescu*.
Mai precis, pentru \’tzelesu\’ Dumitale: *nu asocia pa Nae Ionescu cu Iubirea*. Te rog chiar frumos…
Confuz, confuz am scris? No ghine, ia sa ma fac mai bine-ntzeles, ca mie nu-mi pasa de iubirile lui (cu i mic).
Mie-mi pasa de-un lucru, un *lucrushor, p-acolea, foarte precis*: anume ca , cu Iubirea a ramas el chiar \”repetent\”, in ciuda nenumaratelor conferintze de doi bani luleaua!
Pentru care-l lauda nenumaratzi inshi, in neshtire, fara a lua sama la un adevar *pur*: anume ca, omu\’, era *incapabil* de IUBIRE…
no, numa\’ fain,
Nea Marin
Nu cred ca e cazu\’ sa mai insist…
Da\’, totushi, alivoar,
Nea Marin
Moroianului: Suflet si minte de slugoi, nu doar ce creste prin gradinile altora e bun!
… Si mai pretinzi ca aperi valori romanesti…
De ce nu zici si dumneata mai cinstit ca te-ai bucurat sa-l zaresti pe Apasul Nemetafizic Bordash filmat seara, la pranz, dimineata, din toate unghiurile, in vreme ce altii apareau mai putin, atent dramuiti?
Daca e sa infieram practica preluarii titlurilor cu sensuri sarcastic rasturnate, vezi-o, frate, la opusculul lui Bordashila. Si inca acolo e vorba de carti de poheme…
Mie imi place la nebunie argumentatia cu textele care plictisesc si alte dintr-astea, pentru a delegitima un autor precum dl. Nitza. Chiar asa: scrie plicticos al naibii. In loc sa faca telenovelistica.
Am o singura intimpinare de facut: de ce nu sunt aruncati la gunoi si alti plicticosi, un pic mai notorii (si ne-rrrromani), precum Aristot, Can’t, Gheghel?! (Stiu, habar n-am cum li se scriu numele, vai, vai!)
D-le Nitza,
Intentia mea nu a fost sa facem vreun schimb de argumente (pregatirea si onestitatea Dvs intelectuala nejustificand cu nimic o asemenea risipa de energie), ci doar sa va sugerez un experiment mental, referitor la demersul Dvs de demascare si ponegrire a unui om despre care exista sute de marturii ultra-elogioase ale elevilor sai intrati de mult in istoria culturii noastre.
Oare chiar nu puteti pricepe ca e vorba in fond de parerea lui Vulcanescu, Noica, Eliade, Sora, etc, etc., pusa in balantza cu parerea lui Nitza si a Martei Petreu? De ce nu sesizati deloc ridicolul situatiei?
Dlui Moroianu
În text am arătat că Ionescu a transmis elevilor săi ortodoxism, naţionalism, românism, extremism şi legionarism. Vă rog să aduceţi argumente împotrivă, dacă aveţi altă părere, şi nu laşe argumente ad hominem. În ce priveşte faptul că Ionescu ar fi fost ,,cel mai mare profesor de filosofie,, am dubii: că a fost profesor, că a fost cel mai mare, că a fost filosof etc., după cum rezultă, de fapt, din text. Şi aici vă rog să aduceţi argumente (dar nu tot ad hominem)
Dlui Popescu
Vă rog să fiţi de acord că staţi sub semnul unei contradicţii: dacă autorul este plicitisitor, cum de mai este citit şi, mai ales, comentat cu atâta patimă?
o zi plăcută,
Adrian Niţă
http://ifilosofie.uv.ro/adriannita/index.htm
@Adrian Nae Ionescu [!!]
Un exemplu concludent ar fi insasi folosirea (fara ghilimele) a numelui unei cunoscute prelegeri inaugurale a lui Nae Ionescu, drept titlu-capcana pentru un articol denigrator – in scopul evident de a beneficia prin ricoseu de o farama din prestigiul si celebritatea personajului pe care-l denigrezi. Nu e si asta o modalitate de „a-si face onest meseria”?
… pe care o arata unii forumisti ar trebui sa-i faca sa se abtina de la lansarea de imprecatii impotriva profesorului Adrian Nita. Or fi altii si mai plicticosi profesori de filozofie, macar Adrian Nita isi face onest meseria, fara sa se pretinda „invatatorul natiei”.
Adrian Niță, probabil cel mai plicticos personaj „filosofic” ce apare prin publicațiile culturale românești. În cazul lui, platitudinea și fadul sunt ridicate la rang de esență. Oricât s-ar strădui (și, de ce să nu recunoaștem, se tot străduiește de câțiva ani), nu poate să își depășească natura, complet neinteresantă. Vrea sărmanul să devină grandios, dar nu reușeste decât să se instaleze tot mai temeinic în registrul insignifiantului. Mai mult, oricum, nu poate. Trist e, totuși, ca „Observatorul” oferă o scenă publică resentimentului acru al celui mărunt. Câtă lipsă de gust, în fond.
Pe Mircea Vulcanescu, pe Vasile Bancila, pe Mircea Eliade, pe „venerabilul Maihai Sora” (Adrian Nitza dixit!)… sau pe ilustrul profesor A.N. de la Craiova, care in 20 de ani de activitate stiintifica n-a reusit sa publice niciun articol in vreo revista internationala de filosofie (cu exceptia a unul sau doua referate de cate 3-4 pagini) – dar persevereaza in a-si face singur reclama si a se autocita in lupta cu fantoma celui mai mare profesor de filosofie al Universitatii noastre din toate timpurile?
Dupa ce intr-un articol precedent s-a ostenit sa utilizeze cartile masluite ale acuzatiilor de plagiat, ignorand cu suverana rea credintza toate argumentele aduse de altii impotriva acestei penibile inscenari, iata-l acum abordand frontal adevarata problema – cea a rolului formator al lui Nae asupra elevilor sai (inepuizabili in a-si sublinia datoria de recunostintza ce i-o purtau) – si intreband cu candoare: „Dar care este acest model formativ? Ce idee a trecut de la profesor la discipoli, fiind preluată, amplificată sau măcar criticată?” Pentru a incheia cu o tirada care i-ar fi facut invidiosi chiar si pe cei mai experimentati cerberi ai puritatii ideologice si ai luptei cu dusmanul de clasa de odinioara:
„Aşadar, nicidecum să-l înfrumuseţăm pe Nae Ionescu. Nicidecum să-i creăm o imagine opusă celei create de comunişti (probabil că serialul s-a vrut şi o replică la filmul Actorul şi sălbaticii). Nicidecum să punem sub covor toată murdăria extremistă şi legionară.”
Curat murdar, domnule inchizitor de serviciu!