Cu calm, despre normalitate

Cu mai puține scîntei decît ar fi așteptat mulți dintre cei prezenți la Ateneu, cu mai mulți spectatori decît ar fi îngăduit ploaia și vremea neguroasă și cu o cordialitate care nu lasă loc de maliții, Nicolae Manolescu și Dorin Tudoran au stat de vorbă despre istoria recentă a României și despre cota de normalitate pe care aceasta a generat-o. Un ideal pierdut: normalitatea, titlul celei de a treia conferințe găzduite de Ateneul Român, n-a adus nici poziții în răspăr și nici noi și zguduitoare contestări: cum subiectul principal a fost cel al dosarelor, al asumării trecutului și al eforturilor de a regla ceea ce îndeobște definim drept normal, pornind de la necesitatea de a cunoaște istoria, dialogul a fost unul consensual, chiar dacă tonul n-a fost tocmai unul seren. Definițiile normalității în accepțiunea fiecăruia dintre cei doi parteneri au deschis, cum era și firesc, dialogul. „Am început să acceptăm tot felul de lucruri inacceptabile, dar ne revoltăm în fața a fel de fel de lucruri pasabile, care țin de omenesc. Normalitatea ar fi tocmai puterea de a ține balanța între ceea ce e de acceptat și ceea ce e de neacceptat“ e varianta lui Dorin Tudoran, în timp ce, […]