Poezia, Romanul şi Ideologia

Nu ştiu dacă Euromorphotikon de Caius Dobrescu este un volum de poezie – deşi este un roman în versuri, după cum se specifică pe pagina de titlu –, dar, cu siguranţă, este unul dintre volumele cele mai originale publicate anul trecut. Prin forma, limbajul şi proiectul său. Dacă este poezie sau nu ar putea constitui obiectul unei discuţii în sine, dar această discuţie nu ar aduce profit decît amatorilor de teorie pură. Mărturisesc că pentru mine poezia înseamnă altceva, dar, în acelaşi timp, recunosc că genul de literatură practicat de Caius Dobrescu în ultimele două volume, Odă Liberei Întreprinderi şi Euromorphotikon, constituie o provocare pentru orice consumator, degustător sau comentator de literatură. Modelul parodic al unui policier Provocarea acestui volum vizează, la primul nivel, limbajul (poetic, nonpoetic, apoetic, lăsăm această discuţie suspendată) inedit, cel puţin în literatura română: un limbaj care poate prelua o moştenire optzecistă, dar aplicată pe un mixaj de limbaje cotidiene, livreşti, publice, ideologice etc. contemporane, în orice caz post-postmoderne. Din acest mixaj rezultă un fel de esperanto, uneori la limita inteligibilului, la prima vedere, dar, la o lectură atentă, foarte bun conducător de sensuri, de aluzii, de alte texte şi subtexte. Limbajul este extrem de ambiguu, […]