The true self is the imagined self Pe 15 iunie, Matei Călinescu ar fi împlinit 83 de ani. Tot în iunie, de Sînziene, s-au împlinit opt ani de la despărțirea noastră de el... A-l reciti, a scrie despre el, a ne reaminti de el înseamnă și a-l readuce la viață, fie și pentru o clipă... Cei care l-am cunoscut vom face acum un gest larg, matein, …
„Vocea ei se face carne/ & o vedem desfăcîndu-se/ în cuvinte, o floare sîngerîndă/ căreia nimeni nu-i ştie adevăratul nume.“ Hanoi Hannah De ce dorim să auzim Vocea poetului/poetei? De ce (re)citim apoi, noi înșine, poezia, cu inflexiunile Vocii lui/ei? Așa cum mirosul îți amintește sau vorbește, poate cel mai acut, de intimitatea ta cu o ființă sau cu un loc, tot așa Vocea – la …
Cronica literară a ajuns deja o specie neprietenoasă și necreditabilă, dovadă agonia tirajelor, declinul revistelor, lipsa de interes tot mai vizibilă a publicului mai larg (matur sau tînăr): criticii sînt citiţi de critici sau de scriitorii despre care scriu. Deşi sîntem încă o cultură fundamental literară, centrată pe literatură, cu o piaţă de carte vie, cu evenimente literare diverse, cu un underground activ, cu numeroase …
Dacă mă gîndesc la M. Ivănescu, întîi mă gîndesc la o uriaşă şi tulbure frică – de viaţă, de moarte, de amintiri (amintirile cele mai adînci, spaimele copilăriei), o frică paralizantă ca în faţa unui pericol iminent. Apoi mă gîndesc la singurătate, la o lumină cînd blîndă, de seară de toamnă, cînd „urîtă“, „scăzută“, de zi ploioasă şi rece. Ceva din această frică mi s-a …
„şi lacrimile îi alunecau pe faţa mare, ridată în cute mari) - / şi elegia asta din trei părţi le-o citea, la lumina lumânărilor frumos aşezate pe masă/” La început a fost frica. Mi-a fost frică de întâlnirea cu Mircea Ivănescu. Aveam, cred, 25 de ani şi călătoream prima dată singură cu trenul spre Sibiu. (Nu ştiam unde voi dormi peste …
Nu ştiu dacă Euromorphotikon de Caius Dobrescu este un volum de poezie – deşi este un roman în versuri, după cum se specifică pe pagina de titlu –, dar, cu siguranţă, este unul dintre volumele cele mai originale publicate anul trecut. Prin forma, limbajul şi proiectul său. Dacă este poezie sau nu ar putea constitui obiectul unei discuţii în sine, dar această discuţie nu ar …
Bedros Horasangian este unul dintre prozatorii optzecişti cei mai interesanţi, considerat şi unul dintre cei mai promiţători, după momentul dublului debut din 1984, cu volumele de proză scurtă Curcubeul de la miezul nopţii (Premiul USR) şi Închiderea ediţiei. Urmează alte cîteva volume de proză scurtă şi romane cu o structură tributară modelului nuvelistic: Parcul Ioanid, Sala de aşteptare, În larg,Portocala de adio (Premiul Academiei, …
Poezia utilizată/ Ca un tratat de anatomie Gheorghe Crăciun, Trupul ştie mai mult Ion Zubaşcu nu este un poet „confirmat“. El însuşi recunoaşte, la un moment dat, înOmul disponibil (Editura Brumar, 2009), că nu şi-a găsit cuvintele, după treizeci de ani de scris (debutul său se produce în 1982) şi şase cărţi. Abia acum, cînd moartea …
Caius Dobrescu scrie o poezie despre care se pot spune două lucruri sigure: este o poezie cu program, intelectualizată („o chestiune de intensitate mentală“), în ciuda aparentelor, pe alocuri, visceralităţi (să le zicem aşa) şi o poezie dificilă, greu de decodat, cu care este greu să empatizezi, deşi uzează adesea de un stil adresativ, iar comunicarea cu cititorul …
Tradiţia europeană a „vieţilor“, mai ales de „bărbaţi iluştri“, este una pe cît de veche, pe atît de nobilă. Renaşterea, dar şi alte epoci (secolul al XIX-lea, secolul al XX-lea) au avut un adevărat cult pentru autobiografiile, memoriile sau jurnalele personalităţilor din diverse domenii. În această tradiţie – în spaţiul românesc, nu foarte pregnantă, poate şi tocmai de …
Două jurnale faţă în faţă de Mariana Şora – o carte inclasabilă, proteică şi monocordă, pasionantă şi apăsătoare, dezamăgitoare şi stimulativă în acelaşi timp. Cartea unui temperament cu „două feţe“, tipic Gemenilor, ar spune cei ce cred în zodii, tipic poate pentru o întreagă generaţie, pendulînd între o sete neostoită de viaţă şi de libertate şi o acută …
Un titlu milităros, care te pune pe gînduri: Stalin, cu sapa-nainte de Radu Ţuculescu. O copertă cu tentă memorialistică, o fotografie expresivă, în care îl poţi recunoaşte pe autor în băieţelul aciuat la petrecerea de dandy rustici a bărbaţilor. Fotografia provine din arhiva de familie a autorului; este o scenă reală, cu personaje reale – care se vor …
Să citeşti o carte şi să-ţi vină cheful să mergi la Calafat – iată o performanţă scriitoricească serioasă, care îmi aminteşte de întîmplări borgesiene din alte timpuri. Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită (titlu copilăresc, cu sonorităţi marqueziene) reuşeşte să recreeze o luminoasă şi colorată lume a copilăriei, cu …
„A fost odată ca niciodată...“ – un titlu melancolic pentru „povestea“ unui cenaclu literar. Citită acum, povestea are un aer retro, ba chiar unul neverosimil. Între această poveste şi ceea ce trăim acum – în lumea, să-i zicem, literară – se află doar două decenii şi jumătate, însă totul pare a fi o lume scufundată! Ce tineri, ce …
In ultimii doi ani, jurnalismul cultural, printr-o profesionalizare treptata, dar si prin tehnica scandalurilor in serie, a devenit mai vizibil. Am putea spune, cu unele rezerve, ca aceasta a conferit si culturii o vizibilitate sporita in spatiul public. Dincolo de aspectul furios ori trendy al jurnalismului cultural, tinerii redactori ai paginilor de cultura de la mari cotidiene, si nu numai ei, au propus un …
