Precizare

Ţinînd cont de restricţiile pe care le-a instituit „filtrul“ primului juriu (şi despre care am scris deja într-o delimitare din România literară), opţiunile finale de la premiile Uniunii Scriitorilor din România, pe anul editorial 2010, au fost, cred, printre cele mai rezonabile cu putinţă. Alegerile ar fi fost, probabil, şi mai fericite dacă de pe lista finală a nominalizaţilor n-ar fi lipsit cîteva titluri unanim sau cvasiunanim recunoscute drept notabile. Ţin să le mulţumesc, pe această cale, colegilor mei pentru faptul că, dincolo de orice fireşti deosebiri de opţiune, şi-au susţinut cu onestitate punctele de vedere în aşa fel încît să găsim soluţiile cît mai echilibrate posibil. Ca membru al juriului, am apreciat şi faptul că, jurizarea finală avînd loc cu două ore înainte de acordarea trofeelor, candidaţii la premii au aflat rezultatele chiar în timpul festivităţii. Singurul meu regret – strict personal – e că, la categoria „Proză“, romanul Provizorat al Gabrielei Adameşteanu n-a reuşit să se impună în faţa unui volum, în opinia mea, neconvingător, precum Cînd ne vom întoarce. Pînă la urmă – nu-i aşa? – cărţile îşi au oricum propriul destin.