Cînd viața se desparte de literatură

De curînd, Mircea Cărtărescu și-a publicat cel de-al treilea volum al Jurnalului său, intitulat Zen (Humanitas, 2011), după Jurnal I (Humanitas, 2001) și Jurnal II (Humanitas, 2005). Purtînd ca motto această explicitare a titlului: „ – Ce este Zen? e întrebat un maestru al acestei căi/ – E viața de toate zilele, răspunde el“, al treilea volum al Jurnalului ne arată un Cărtărescu foarte departe, de fapt, de meditația budistă și detașarea de lume obținută prin practicile zen și foarte aproape, în schimb, de „viața de toate zilele“. De cotidianul acaparator, insurmontabil – birocratic, administrativ, profesional, familial etc. – care consumă energie, confiscă inspirația și întreține o permanentă stare de nemulțumire și de neliniște, pîndită îndeaproape de angoasă și depresie. În ciuda blamatei autenticități – de către autorul însuși, care notează pe coperta a doua: „Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuți știi de fapt mult mai bine decît cel care notează, căci durerea e autentică, pe cînd «mă doare» e o convenție»“ –, jurnalul de față e un autentic jurnal al crizei de creație, al ducerii la bun sfîrșit a monumentalei trilogii a Orbitorului, criză întinsă pe aproape doi ani, 2004-2006, căci al treilea volet al trilogiei începe să […]