G.K. Chesterton şi uimirea în faţa realităţii
- 25-08-2011
- Nr. 589
-
Tereza-Brînduşa PALADE
- Focus
- 1 Comentarii
Puţini scriitori creştini oferă o mărturie mai autentică decît Gilbert Keith Chesterton (1874-1936) faptului că oamenii capabili de simţul sacrului sînt de multe ori înzestraţi şi cu un umor veritabil. Considerat un geniu al ironiei şi al paradoxului, Chesterton a fost un jurnalist şi un critic literar britanic cunoscut mai ales pentru faptul că a inventat celebrul personaj Father Brown, un preot catolic cu o alură inofensivă, care părea distrat şi stîngaci, dar care totuşi observa toate detaliile necesare pentru a soluţiona o intrigă poliţistă, cu o perspicacitate similară celei a detectivilor Agathei Christie, Hercule Poirot şi Miss Marple. Convertit la catolicism (oficial doar în 1922), Chesterton nu este numai un artist imprevizibil, ci şi un apologet plin de vervă şi ironie al creştinismului. Scrierile sale respiră însă, dincolo de jovialitate şi de farmecul retortelor neprevăzute, şi o profunzime simplă a vieţii, şi o înţelepciune neobişnuită. Dacă el considera „comun“ acest dar al înţelepciunii, explicaţia poate fi găsită, probabil, într-una dintre maximele sale proverbiale: „s-a afirmat de multe ori, pe bună dreptate, că religia este acel ceva care îl face pe omul obişnuit să se simtă extraordinar; este un adevăr la fel de important că religia este acel ceva care […]
Doamna Palade, foarte frumos. Dar, mai „la cestiune”, ce parere aveti de modul in care intelegea Chesterton economia de piata si piata? Nu ne spuneti nimic despre relatia crestinism-economie la scara umana-distributism? Discutam doar mistic? Si cu lumea asta ce facem? O lasam comunistilor si neoliberalilor: marelui stat si marilor corporatii? Chesterton nu era de acord cu acest lucru. Si nici Toma d’Aquino!