CARTEA DE TEATRU. Regizorii și minunatele lor cărți

Miruna Runcan scrie cărți de foarte multă vreme (a nu se înțelege prin asta altceva decît plăcerea de a o găsi în rafturile bibliotecii). De cele mai multe ori, sînt texte și cărți de teatru. Și de foarte multe ori, în centrul acestor texte stau spectacolele și personalitatea regizorală ale lui Alexandru Dabija – eroul, acum, al nu celei mai recente cărți a Mirunei Runcan (ultima e un volum de „microficțiuni“), numite Habarnam în orașul teatrului.   Precedată de un interviu luat lui Dabija de Olivia Grecea, e o carte foarte atipică pentru lumea scrierilor despre teatru de la noi, una extrem de originală – pentru că e în mod excepțional, personală. Cu 15 ani în urmă, Alexandru Dabija era unul dintre cei cinci regizori aduși la masa dezbaterii de Miruna Runcan și Cristian Buricea-Mlinarcic, în deja canonicaCinci divane ad-hoc (publicată inițial la Unitext, reeditată în 2007, la LiterNet). Iată portretul pe care i-l făceau, atunci, cei doi autori (și la care autoarea Habarnam-ului trimite explicit, chiar îl citează): „Voioșia și degajarea lui Alexandru Dabija pot înșela pe foarte mulți, într-o lume ca a noastră, în care, după mai bine de un secol și jumătate de civilizație «modernă», îngustimea de […]