Libia respiră libertate

„Botezul“ Libiei libere a avut loc joi, 15 septembrie, prin vizita-fulger a „nașului“ său, președintele Sarkozy, însoțit de cel dintîi care, după recunoașterea-șoc din 10 martie, l-a sprijinit, într-o UE glacială (ulterior s-a mai încălzit…): premierul britanic David Cameron. Alături de ei, mai retras, omul care a făcut posibile toate acestea: filozoful Bernard-Henry Lévy, prietenul din prima oră al insurgenților, cel care, cu riscuri enorme, fusese la Benghazi înainte de 10 martie și care l-a stimulat pe Sarkozy și aproape că i-a adus de mînă pe „rebeli“ la Elysée… Primirea de care au avut parte, la Tripoli și Benghazi, într-o Libie încă fumegîndă, cu trei buzunare de absolut irațională rezistență ghadafistă (Sirta, Bani-Walid și Sabha), a fost apoteotică. Băi de mulțime incredibile, ovații, steagul Franței, care, din martie, le-a fost pavăză vie, sărutat, ridicat în slăvi… Cum era de așteptat, Siria (cu regimul ei „doar“ brejnevist, nu și psihopat!) urmează acum la rînd. Președintele Sarkozy a dedicat această vizită ieșită din orice tipar (cum ieșită din orice tipar era situația care a necesitat intervenția sa salvatoare!) „viitoarei Sirii libere“… A doua zi, vineri, 16, nu întîmplător, a sosit acolo și Recep Tayyip Erdogan – și el primit triumfal –, premierul […]