BIFURCAȚII. Despre cărți

Canalul Mezzo difuzează de cîteva ori pe zi răspunsurile unor artiști la un mic chestionar. O întrebare vizează primele impresii muzicale puternice pe care și le amintește respondentul. Răspunsurile sînt, de obicei, previzibile: părinții cîntînd acasă la un instrument sau vreun film ori concert văzut la televizor sau ascultat la radio. Unii supralicitează, încercînd să detalieze, să justifice. De exemplu, un tînăr  violonist spunea că își amintește perfect cît de impresionat a fost de filmele văzute pe ARTE cu mari interpreți ca  Oistrach sau Menuhin, cum erau ei în stare să amuțească sala cu o notă, cum opreau timpul… Impresia mea e că toate amintirile astea sînt cam contrafăcute. Nu reușesc să le dau crezare. Cum, poate, contrafăcute, dar nu mai puțin frumoase sînt amintirile despre prima carte citită, despre impresiile avute atunci. Eu nu mai țin minte nimic. Habar nu am care a fost prima carte pe care-am citit-o. Știu că n-am fost copil precoce, bănuiesc că m-am pus pe citit cînd au început cam toți, îmi amintesc că, la început, mama îmi îndruma lecturile și-mi ținea socoteala lor.   Țin minte că, în  clasa a patra, învățătoarea mea, buna doamnă Rusu, a fost scandalizată cînd m-a găsit cu […]