ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Din junkeri războinici, cheflii dezabuzaţi

Nu a pierit meseria de profesor de dans, dovada un afiş în cartierul Iosefin pe care îl vedeam prin anii 80 agăţat pe zidurile pieţei printre măcelării, şmenari, traficanţi de ţigări Vikend din Iugoslavia, ţigănci grase cu fuste eastmancolor cu prezervative şi contracepţionale care nu erau pe placul autorităţilor care îşi doreau creşterea natalităţii pe măsura ambiţiilor lui Ceauşescu. Aşadar, printre toate fojgăielile respective, prin aceea magmă protocapitalistă care prevestea vremea de astăzi a supermarketurilor, persista încăpăţânat un afiş format A4 cu anunţul unui domn care preda dans pentru tineret – o chestie în felul pălăriilor „rossignol“, prăfuite şi demodate. Afişul oferea privirilor interesate silueta unui dansator spaniol spălăcit de ploi şi soare. După revoluţie acelaşi profesor cu afişe A4 a reuşit ceva greu de imaginat înainte vreme: în holul mare al Universităţii, seara, după ora 21, ca să nu deranjeze cursurile, perechi de juni se iniţiau în ritmuri de dans pe melodii cam ca acelea pe care le anunţa cu un veac şi jumătate înainte herr profesor Nieselt Hermann, tot din urbe, care enumera dansurile pe care le preda neştiutorilor, adică „Polka, Mazurka, Polka-Tremblent,  Zepperl-Polka; l’Aliance oder Sebastopol- Quadrille“. Acelaşi, promitea ferm că poata aranja „baluri, cadriluri, dansuri naţionale, […]