La moartea lui Vaclav Havel
Fragment dintr-un articol ce va fi publicat pe 22 decembrie, in Observator cultural
- 18-12-2011
- Nr. 605
-
Bedros HORASANGIAN
- In memoriam
- 4 Comentarii
Vaclav Havel a refuzat să fie o marionetă în vremea regimului comunist, a refuzat să devină o simplă vedetă e regimului capitalist. Anticomunist de cursă lungă, asumîndu-și deschis consecințele unei opțiuni, apoi președinte al Cehoslovaciei și mai apoi doar al Cehiei, Vaclav Havel a păstrat mereu la îndemîna sa o anume forță de a nu se plia pe clișee. A spus mereu ce avea de spus și ce credea. Își scria propriile cuvîntări de șef de stat cu aceeași naturalețe cu care-i scria mult iubitei sale soții, Olga, pe vremea cînd era în închisoare. Și apoi nu e foarte la îndemină și simplu să înfrunți lumea din jur. Acum cîteva luni, se rățoia la un comitet german care voia sa-l premieze pe Vladimir Putin, după ce același premiu îi fusese atribuit și dramaturgului ceh. Pînă la urmă atitudinea, normală și firească, a fostului dizident a avut succes. Premiul german nu mai a fost acordat premierului Putin. Vaclav Havel a dovedit că se poate face politică apelind și la principii, nu doar la interese conjuncturale. Dacă lumea de azi a fost și mai este suportabilă, o mare contribuție o au și oameni deosebiți, de excepție (id est absolut normali) precum Cesaria […]
Poate cǎ ne dǎ prin cap, cu aceastǎ ocazie, acum, pentru cîteva zile, douǎ, sǎ gîndim, sǎ gîndim un pic, repede, cǎ dupǎ aia vine 22 şi-s 22 de ani de cînd ne-a fost dat sǎ pricepem cǎ încǎ pentru multǎ vreme nu putem pricepe nimic. N-avem cu ce, nu mai avem cu ce, organul ǎla de foloseşte în general cam la aşa ceva, a fost tǎiat, strivit, golit,
curǎţat, anihilat, îndoctrinat, formatat, îndobitocit, prostit, înfrumuseţat, urîţit atît de tare cǎ nici nu vrem sǎ mai vedem altfel, nu mai dorim sǎ gîndim, ce-i aia, tot degeaba.
Ce este îngrijorǎtor, dar oricum nu mai e nimic de fǎcut, e cǎ elita intelectualitǎţii româneşti, cocoţatǎ sus la vîrf, nu spui cine persoane importante, s-au împopoţonat deja cu ‘’unicul adevǎr’’ fǎrǎ de care nu se mai poate face altfel. Asta e ! Vor mai trebui vreo 50 ani ? 70 ? Asta e o poveste pentru alţii, pentru urmǎtorii.
România n-a avut un Havel, n-avea cum sǎ aibe şi nu va avea niciodatǎ.
Nu vǎ mai agitaţi degeaba.
Românii nu ştiu cine-i Paul Goma şi Vasile Paraschiv.
Intelectualitatea romêascǎ de azi, nu spui cine persoane importante, dupǎ ce i-a împroşcat cu uitare şi-alte chestii, acum tace, şi tace de 22 de ani, pentru încǎ 22.
Aşa cǎ, sǎ ne liniştim un pic, douǎ zile, şi sǎ ne gîndim la el, la Vàclav Havel.
Şi la Vasile Paraschiv şi …..şi la Paul Goma şi la ceilalţi, cǎci au mai fost şi alţii.
Intelectualii români TAC ( pentru cǎ ştiu cît, cînd şi cum s-o fuckǎ) aceasta-i Capcana Istoirei.
Azi nu mai e nevoie sǎ fii de dreapta, de centru, de stînga, Tǎcerea e de aur, rǎmîi filoZof.
UN GÎND PIOS PENTRU VACLAV HAVEL.
Ce diferenta dintre revolutia de catifea din Cehoslovakia cu un conducator rational si intelectual si asazisa revolutie din Romania. Cine ar fi putut fi un Leader ca Vaclav in Romania. Nu cred ca a fost vreun candidat. Toti veniti din cadrele ceausisto-securiste. Desteapta-te Romane!
A murit Havel iar în România noi tot nu ne-am lămurit de ce nu s-a putut altfel?
http://despredemnitate.wordpress.com/2011/12/17/de-ce-nu-s-a-putut-altfel/
D-le Horasangian, ceea ce-l deosebeste pe Havel de \”disidenti\” este… ca a fost anticomunist, adica opozant… Dumnezeu sa-l aiba in paza, a fost floare rara in Europa de Est, satelizata bolsevicilor de la Kremlin.