BIFURCAȚII. Nu pricep nimic
- 20-01-2012
- Nr. 608
-
Liviu ORNEA
- Actualitate
- 7 Comentarii
De cîteva zile mă uit la televizor, în piață nu pot merge, nici măcar ca să văd ce e, pentru că mă sperie atît de mulți oameni adunați la un loc – și nici nu cred că de aproape se vede și se înțelege mai bine; bănuiesc că, de aproape, aș putea avea o bună imagine locală, dar atît. Sîmbătă seara, pe la șapte fără ceva, am ieșit din metrou la Universitate, spre Geologie, și am văzut un grup compact de oameni destul de liniștiți, dar nu vedeam nimic peste umerii lor, nu vedeam bulevardul, nici trotuarul celălalt. Apoi am fost la teatru, premieră, lume liniștită. În cafenelele de pe Brezoianu – la fel. Pe la ora zece, cînd am ieșit, am fost pe jos pînă la Bulandra – nimic. Baruri pline, lume liniștită, circulație normală pe Elisabeta. Ce se întîmplă? Acasă, privind la televizor, văzînd aceleași imagini reluate iar și iar, ascultînd oamenii ăștia care par că (se) pricep, care comentează suficient orice, care fac psihologie de doi bani, aveam impresia că arde țara. Arde, dar o parte foarte mică. Insuficient pentru o revoluție. Dar dacă așa a fost și atunci, în optzeci și nouă? Mulți erau atunci pe […]
In opinia mea, domnul Ornea incearca o miscare prin care spera ca lumea sa uite ca domnia sa a sustinut, din rasputeri, regimul actual, care, prin legea educatiei, printre altele, a desfiintat scoli. Cat de curand, domnul Ornea ne va spune ca domnia sa a fost impotriva „amicului” de gen neutru.
Nu as inclina a crede ca domnul Ornea e chiar atit de ingenuu in consistenta aparatul sau analitic incit sa nu priceapa ceva. Si poate nici chestia cu fobia de piata si multimi nu e potrivit invocata, caci ar trebui atunci sa ii fie la fel groaza si de Sala Mare plina si de ceea ce urmeaza la garderoba. Si apoi, nu suna bine nici denumirea stiintifica a afectiunii (demofobie, agorafobie?).
Sint siderat de linia cu „Ar fi mai bine cu Ponta sau cu Antonescu?” Daca tot facem istorie contrafactuala, as zice ca ar fi fost o mare usurare -in vremuri, indiscutabil, grele- un presedinte care nu scuipa injuraturi si amentintari in direct. Unul care nu se lupta cu subsecretarii, mamicutele ori jurnalistii, oricit de greu i-ar cadea la ficat unele exemplare. Are alte pirghii mult, mai elegante. Un presedinte fara comportament de „bully”, ar fi -privind in urma si inainte- mult mai de dorit decit actualul. Capsa a detonat in primul rind de la un exemplu gros de mitocanie. Asta spune mult despre inadecvarea personajului cu functia si despre disfunctiile generate jucind peste limite de functii.
Da, nu e vorba de manifestatii de stinga, pentru ca sintem departe de o atit de clara cristalizare ideologica, dar mai e de vazut ca, pe linga capsa mitocaniei lui Basescu, a fost si dinamita excesului de dreapta (privatizarea in legea sanatatii). De 20 de ani dam credit total vectorilor spre dreapta si daca vedem ca lumea intra in vrie se poate banui ca e si din absenta conjugatei de stinga. E deja un reflex prea pavlovian sa mentionezi si revolutia din noiembrie cind zici de stinga si sa te delimitezi precaut, pentru ca traim totusi alte vremuri si nu ar trebui sa punem, atit de preconceput, stinga la indexul conceptelor de nerostit.
Cred ca dilemele soft ale domnului Ornea sint menite a capitona articolul de saptamina asta, asa incit nici sa nu ignore intimplarile din agora, caci nu ar da bine imaginii de om al cetatii, dar nici sa nu il supere pe domnul Funeriu, cu care imi amintesc ca se declara prieten intr-un articol mai vechi (desi ar fi ciudat cumva a gindi la o prietenie sadea, dat fiind ca modulul emotional al domnului ministru pare cumva afectat).
Domnul Ornea e cumva confuz si poate pentru ca vrea sa il priveasca pe Basescu ca girantul unor reforme din care vede doar bucatile bune sau convenabile pozitiei sale (sa zicem re-evaluarile din invatamintul superior, ca principiu, caci executiv sint discutabile) dar ar trebui sa priceapa ca nu se face reforma in mars fortat, variind toti parametrii deodata, negind tot ce s-a facut pina acum. Citeva lucruri aveau consistenta. Smurd-ul, clasa a 9-a in cadrul liceului, grupa mare in loc de clasa zero, etc.
De fapt ar trebui recunoscut, tardiv, ca stiind dinainte cum injura si scoate asi calpi din mineca, domnul Basescu si toate reformele lui nici nu erau ceva de urmat de o oaste fina de intelectuali. Ne-au folosit uninominalele? Chiar vrem si urmeaza sa votam sistem unicameral din motive de economie (tema forte in campania prezidentiala)? Daca sistemul uni-* e mai bun de ce or avea plaminii doua camere, creierul doi lobi? Va vine sa rideti si dumneavoastra, cind il inchipuiti pe domnul Cocos postas sef?
Cred ca un ajutor decent in a analiza inconsistenta acestui sistem de ecuatii ar putea folosi poporului plouat din piata, chiar daca nu doriti sa treceti pe acolo, explicitindu-va intii dumneavoastra ca nu este fara sens a reseta sistemul corupt de prea multe erori de concept, ca sa nu vorbim si de coruptia lumeasca.
Daca nu vrem sa atingem componentele stingiste, populiste, daca nu ne raportam la lipsurile populatiei (ca, deh, nici Ponta nici Antonescu nu ar fi putut sa le aline mai mult), daca nu vorbim, caci sintem prea delicati, de inventiile aduse in politica de doamnele Udrea & Anastase, cred ca e totusi momentul ca ultra-progresistii sa sesizeze starea de sarabanda si de eroare de programare in care a ajuns toata ideea de reforma-peste-reforma, tocmai din cauza lipsei de fond si buna credinta a promotorilor.
Cred ca a spune ca nu intelegi nimic este exact rezolutia perfecta pe care si-ar dori-o cei din susul scalei, din partea unui intelectual, profesor universitar de matematici, scriitor la gazeta intelectuala. Daca nici asemenea oameni nu pricep, ce i-am putea pretinde domnului Basescu? Nu-i asa?
L-am admirat pe Liviu Ornea in multe dintre ipostazele sale. Nu in toate. Ar fi fost ingrjorator sa fi fost intotdeauna la unison. De data aceasta insa nu ma pot abtine sa reactionez public. Liviu Ornea se plange ca nu mai intelege nimic. Acest articol dovedeste contrariul. Domnia sa are o intelegere (dar mai ales o logica) matematica. Este, la urma-urmei, refelectia admirabilei sale profesii. Il conseiez sa o abandoneze. Intre Verstand si Vernunft, intre Intelegere si Intelepciune ne spune Hegel, exista o diferenta esentiala. Nimic din cele afirmate aici nu ma face sa-l suspectez de apartenenta la categoria inteleptilor. Adica la categoria celor care nu numai inteleg, dar si pricep sensul fenomenelor analizate. Dl. Ornea intelege, dar nu pricepe.
Articolul domnului Ornea îmi amintește de o întâmplare legată de Pița Universității 1990. Probabil că în acel an a fost ultima dată când absolvenții universităților au mai beneficiat de repartiții pe țară. Pentru distribuirea numărului de locuri pe regiuni, au fost convocați la Ministerul Educației reprezentanți ai studenților și delegați ai universităților. Pentru domeniul ingineriei chimice convocarea a fost fix în 15 iunie. Împreună cu studenții au mers la București și doi colegi de catedră și cum la acea vreme informațiile erau puternic distorsionate, am așteptat cu sufletul la gură întoarcerea lor. Unul dintre ei ne-a povestit despre arestările care le făceau minerii pe stadă, despre oameni bătuți și cărați cu basculatele (nici măcar nu se mai oboseau să folosească dube) la sediul MAI din Brezoianu, despre o femeie însărcinată trecută de mineri direct printr-o vitrină, despre teroarea care domnea în București la acea vreme etc. Al doilea ne-a povestit despre bucuria cu care au fost primiți minerii în București, despre florile pe care le aruncau oamenii fericiți în fața basculantelor pline cu mineri, despre panseluțele pe care le-a văzut cu ochii lui cum le plantau minerii în Piața Universității etc. Sigur că ne-au trebuit vreo 10 de ani ca sa ne lămurim foarte bine care dintre cei doi colegi a avut dreptate. Așa că înțeleg deruta domnului Ornea din acest moment. Ii recomand însă să vină în provincie, că poate de aici lucrurile se văd ceva mai clar.
Superbe pozele, mai ales cea de aici.
Salutari cordiale.
Si mie imi e frica de multime, domnule Liviu Ornea. La primele stiri din piata Universitatii am riscat o opinie, intr-un cerc intim, asemanatoare cu a dvs. Apoi insa am realizat ca e incorect sa generez opinii despre ceva ce nu ma obosesc de fapt sa cercetez si sa inteleg. Si am mers la Universitate, à contre-coeur. Si am incercat sa ma documentez despre cum a inceput aceasta miscare, iar observatiile dvs mi se par juste in mare parte, concluziile mele sunt insa diferite.
In primul rand, spuneti ca nu e anti-capitalism, e doar anti-Basescu, si ca nu se va schimba sistemul. Perfect de acord: e vorba de un protest impotriva unui om care nu respecta daca nu legile democratice (nu intru in aceasta discutie), cel putin decorum-ul vietii democratice. Lista iesirilor rasiste, impotriva libertatii presei, impotriva dreptului la opinie samd este lunga si cunoscuta. Si cand cel care semneaza o astfel de lista este presedintele unei tari democratice, cetatenii acelei tari au dreptul si datoria sa il penalizeze. Vi se pare putin, in aceste conditii, acest \”Jos Basescu\”? Mie nu. E adevarat, eu nu vreau schimbarae sistemului. Vreau ca el sa functioneze dupa reguli de altfel simple si cunoscute. Nici eu nu stiu ce partid are mai multi moguli in portofoliu, si nu cred ca sunt multi cei care detin informatia irefutabila in acest sens. Dar ce stiu cu siguranta este ce vad si ce aud de la presedintele Romaniei. Pe mine EL m-a convins.
Prin urmare: sa pastram sistemul. Sa dam jos persoana – nu e un lucru derizoriu, e un act firesc.
Toti sunt la fel, deci il pastram pe actual – pare un argument pragmatic. Recomand folosirea lui si in ceea ce priveste curatenia publica: gunoierii pot ramane acasa, oricum sticle goale se vor tot arunca pe strazi.
Ura impotriva autoritatii – nu stiu, eu nu am vazut-o, poate s-a manifestat cand eram intors cu spatele (si da, credeti-ma, se vede foarte, foarte diferit la fata locului!). Totusi, ma intreb cum urasc autoritatea oamenii care protesteaza impotriva unei taxe auto sau pentru pastrarea unui sistem de urgenta care parea sa functioneze – par mai degraba doleantele unor oameni integrati intr-un sistem, care doar vor ca acesta sa functioneze corect.
Mie anarhism mi se par aceste luari de pozitie impotriva intregii clase politice, luata ca multime nediferentiata. Oamenii nu trebuie luati la gramada indiferent cine sunt ei. Altfel, riscam sa aruncam copilul cu tot cu apa din copaie, sau sa il arestam si pe Kerenski dupa tzar si sa ramanem cu Lenin (pentru ca el nu se lasa dus usor, asta stim).
Ce se intampla nu are legatura cu masurile de autoritate, spuneti dvs. Corect. Si nu vi se pare admirabil? Sa vezi in Romania o miscare de strada care porneste de la un principiu, si nu de la absenta ciolanului in ciorba – nu e, pur si simplu, frumos? Sa vezi lideri de galerie si pusti de cartier vorbind despre demnitate, cultura si democratie – nu vi se pare, pe cat de surprinzator, pe atat de reconfortant?
Democratia se cucereste in pasi mici. Da, se striga mult si divers in piata, dar eu sper ca din asta sa iesim cu un castig minimal. Cu ideea ca nu e permis sa fii presedintele Romaniei si sa te rastesti grobian la un om care a exprimat o opinie si a prezentat o demisie. Atat.
Stimate domnule Ornea,
Parerea mea este ca Dvs pricepeti foarte bine ceea ce se intampla, dar din delicatetze va feritzi sa exprimati in clar un adevar pe care va multumiti sa-l sugerati in maniera esopica.
Adevarul este ca poporul roman se dovedeste DIN CE IN CE MAI PUTZIN DEMN de un presedinte jucator cu un dezvoltat simtz al umorului marinaresc, de o majoritate parlamentara nascuta cu forcepsul, si de un guvern specializat in legiferarea prin asumarea raspunderii (inclusiv pentru economii obtinute prin privatizarea sistemului de sanatate, comasari de alegeri, schimbarea sistemului de vot si reorganizarea adminnistrativ-teritoriala).
In aceste conditii dificile nu vad alta solutie decat cea propusa de Bertold Brecht dupa revoltele berlinezilor din 1953:
„Daca poporul a pierdut increderea guvernantzilor, atunci acestia ar trebui sa-l dizolve si sa aleaga un altul!!”