Observ că, de la o vreme încoace, mulți dintre cronicarii zilelor noastre țin morțiș să se raporteze la literatură „rațional“, fără sentimente, numai prin intermediul conceptelor, într-o manieră pragmatic-utilitaristă, sancționînd alternativa estetizantă, subiectiv-emoțională, „impresionistă“. De partea autorilor educați la școala esteticului înclină însă balanța, ca de obicei, Daniel Cristea-Enache, criticul care a reușit performanța de a scrie comprehensiv, cu un gust sigur și cu …