TEATRU. Sarmalele ca parabolă a răzbunării

Reconstituită pe scena intimă de la Teatrul ACT, Capra cu trei iezi a lui Creangă devine un spectacol minimalist, delicat psihologic şi care, studiu gastronomic fiind, printre altele, înlocuieşte pantagruelicul à la Silviu Purcărete cu plăcerea vorbitului despre mîncare.   Formula montării evită succesiunea cronologică a poveştii originale – ceea ce, în punerile în scenă „obişnuite“ ale Caprei cu trei iezi (în teatrul de copii şi de animaţie) nu se prea întîmplă; nici morala poveştii, dimensiunea ei educaţională (partea cu cei mici care au numai de suferit dacă nu-şi ascultă părinţii şi oamenii răi care-şi primesc mereu pedeapsa), nu mai are cine ştie ce importanţă în varianta de la Teatrul ACT. Capra (Emilia Dobrin) îl invită pe Lup (Andi Vasluianu) la parastasul celor doi iezi (Constantin Drăgănescu şi Florin Dobrovici) pieriţi de moarte tragică. Spiritele iezilor încă bîntuie, cît se poate de întrupat pe scenă, cu plăceri şi pofte gastronomice, iar istoria morţii lor este refăcută pas cu pas, narată, de-a lungul întregului spectacol, printre scufundări cu delicii în reţete moldoveneşti de sarmale, răcitură de cocoş sau porc, ciorbă de găină, şi lamentări ale celor rămaşi în viaţă (Iedul cel mic e jucat de Mihai Calotă), cîntecelul Caprei cu „Trei […]