DE RECITIT. Intelectualii
- 03-02-2012
- Nr. 610
-
I.L. CARAGIALE
- Editorial
- 7 Comentarii
Intelectualii! Iată un soi preţios de cetăţeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plînge. Slavă Domnului! Avem destui. Odinioară, intelectualii, mult mai puţini la număr ca astăzi, formau un fel de sectă, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei preţioase secte era la cafeneaua Brofft – singura rimă posibilă la moft – peste drum de Capşa, în prăvălia caselor Zerlendi, unde acuma se află Luvrul de Bucureşti. Acolo – precum odinioară muzele în Parnas – se adunau intelectualii spre a-şi împărtăşi înaltele cugetări şi inspiraţiuni, gustînd un fel de ambrozie, compusă din puţin lapte, puţin „jvarţ“ şi puţin zahăr, şi numită în limba vulgară „capuţin“. De aceea, profanii invidioşi, cari nu erau admişi să se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe aceştia: „capuţinişti“, de unde, apoi, orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artă, litere, ştiinţe s-a numit „capuţinism“. Aceea a fost prima perioadă, cum am zice perioada eroică, a capuţinismului şi capuţiniştilor. Cafeneaua Brofft, poate tocmai din cauza mîndriei excesive a intelectualilor, a început să-şi piarză încetul cu încetul clienţii, cari consumau altceva decît capuţin. Ar fi lucru oarecum explicabil: omul inferior se găseşte foarte strîmtorat într-o atmosferă […]
Mai bine îndurerat decît bǎtut màr-omorît de mineri
Pentru cei care aveau creierul mai terci şi s-au trezit mai greu dar vroaiau sǎ afle, sǎ cunoascǎ, sǎ ştie, sǎ deschidǎ ochii şi sǎ priceapǎ, PǍI a fost limpede destul de repede, imediat din ianuarie ’90, 86 % ilici I., veritabila Piaţa Universitǎţii, punctul 8 – proclamaţia Timişoara,
invazia minerilor -“minerilor” şi uite-aşa NeaMǎrine mai fugǎrit, mai alungat, mai huiduit, mai scuipat, am luat-o la fugǎ, şi-am tot fugit, fugit pînǎ am ajuns sǎ mǎ trezesc de-a binelea departe. Şi ce BINE ! Ce Noroc !
Ei ce sǎ-i faci, ne mai apucǎ dorul, c-aşa-i rumânul,simţitor de la suflet, şi cînd vezi atîta jale şi mişelie, te mînii un pic, şi de departe strigi şi faci semne, da-i degeaba, c-au luat-o cu toţii de-a dura la vale şi-i vǎlmǎşealǎ-bulibǎşealǎ mare
şi mortu de la groapǎ nu se mai dezgroapǎ.
Şi n-o fi bai ! hai cu noroc şi sǎnǎtate, cǎ sînt destule de fǎcut.
Iar între noi fie vorba : De ce ?!? Întrebam şi eu aşa, s-audǎ surdu’ !
Dragule, „1+1=DOI”,
itzi raspund io, – mda, asha cum ma pricep, poate ca altzii-s mai priceputzi- acestei intrebari intr-adevar *importante*.
Nea Iancu – pentru a-l numi chiar asha, ca ne este *inca* p-aproape – este, pentru mine (uite, fac & crima de les maiestate, ca-l pun inaintea lui Eminescu) a mai mare conshtintza a acestui neam.
Avetz’ insa , mare grija, ca vor veni „romanii verzi” pen’ de-a ni spune cum ca era de fapt un grecotei etc. etc.
Le-a *pasat*, amandurora (si lui Eminescu si lui Caragiale)
*nespus* de tzara-n care traiau & pe care-o iubeau.
De *ce* a plecat Caragiale? Nu c-ashi vrea sa va’mpresionez, (Caragiale petrecea *zile* pentru a pune o *virgula* pe text, nu-i cazu’ meu, cum o bine shtitzi), nu c-ashi vrea sa va ‘spaimant: a plecat pentru ca *nu mai avea sperantza*.
Pentru ca scrisese *impotriva sistemului*. Shi, desigur, sistemu’ l-a „imbratzishat” pa masura: cand erea sa fie „ales” pentru un premiu al Academiei Romane, ala (acel amarat da premiu) i s-a dat unui autor de manual de… geografie.
Asta a fost doar „picatura” care-a umplut paharu’.
Cand vezi, cand *o vezi* ca, de la *mic* pana la *mare*
cam toata lumea-tzi e dimpotriva, ce faci? Ti duci…
Va plangetzi c-a plecat pentru a-shi duce batranetzele pan’ cele coclauri. Dar, unde-s *zecile da mii* da inshi cu *glagorie*, da pantre pan’ cele 3 milioane care s-au expatriat?
Care-au plecat *in floarea tineretzei*, ca sa scriem chiar asha? De ce-au plecat?
V-o spun, v-o scriu, ca unu’ plecat in ’92, chiar in ziua alegerilor ( era clar ca-l vor „scoate” din nou din urna pe nea Iliescu): am plecat , e drept, *&* pentru ca eream sarac lipit pamantului (mda, cu doi copchii mici, cu salar’, ca sa tzin 4 inshi, da numa’ 15ooo da lei, cand *un drum * cu taxiu’ din cartier & pana-n centru’ Timishoarei costa exact 500 lei), dar am plecat, cu inima „ushoara”, pentru ca *nu exista sperantza*…
Shi, scriu in ghilimele, pentru c-am plecat cu inima *grea*. Dar, acum, uitandu-ma-n *urma*, mi-a mai *trecut*.
De ce? Pai, simplu: ca *nu s-ar fi putut*, nu m-ar fi lasat *ailaltzi*, sa fac *ce trebuia*. C-am fo’ „stopat” de *jos*, de cand am propus. Nu, nu m-a „stopat” governu’, m-a „stopat” eternul „Mitica”, ca, pana la govern, pa vremea aia (c-atunci inca se mai *putea*), mai va!
Shi-atunci? Cand, acuma vaz c-ajung *aia* la cam aceleashi concluzii, dupa chiar *20 de ani* dushi pa apa Sambetei?
Vorba aia: di ce-ash fi trist?… Shi, totushi: sunt.
Numa’ fain,
Nea Marin
Bucurii adevǎruri mofturi şi-alte moment şi schiţe
Dar de cum a putut, ne-a zis repede imediat, ADIO !
Lǎsîndu-ne baltǎ şi cu buzele umflate, a plecat sǎ-şi termine de trǎit
viaţa-n Germania.
Rîdem noi ce rîdem dar marile noastre glorii au murit departe
de ceea ce am putea numi Patrie.
DE CE ?!?
Mi-a deschis grozav apetitul, sa citesc jurnalistica si corespondenta lui Nenea Iancu – (Editura Academiei Romane) …pupa-i-as talpile …
Sa ne traiesti in eternitate, Nene Iancule!
multzam, bre, editorilor, dragilor: ia *somatz’* pa ‘telectualii di azi sa *comenteze*, sa scrie, chiar p-acilea, in *chiar contra*?
Ca ca s-o bine shtitz’ (cacofonie kiar deliberata, imi *apartzine*, mi-o asum): abea ashtept sa vaz pa ai mai cei, ai mai dihai (ca-s numa’ v-o mana) raspunzand *chiar p-acilea*?
Ca, *nu digeaba* e marele „berar” pan’ cultura, pan’ chiar „pshihicu’ natzionale”, iar *ei* vor fi doar neshte note pi la *sub-sol*?
Hi, hi hai ca *mi-atz’ facut ziua, bre*, asta ca sa o *bine shtiz’*!
Cele bune,
Nea Marin
I.L.Caragiale a fost si a ramas GENIAL !
Un asemenea articol nu putea fi mai nimerit pentru zilele noastre.
Care tanar se mai gandeste (daca gandeste ?!?!) ca vrea sa fie astazi inginer, doctor? Principalul este sa fie CELEBRU. Ce si cum ? Depinde de intregul aparataj si de RATING si…….in final ajungi la psihiatru ca sa nu-ti iei viata (au fost multe cazuri).
TRIST dar…….ADEVARAT !