Moftul român vrea şi trebuie să fie cronica vremii în care i-e dat să trăiască, sub soarele todeuna vesel al acestei adesea mîhnite patrii. Istoricul viitor, voind să aştearnă povestirea interesantei noastre vremi, nu va trebui, credem, să nesocotească nota noastră, dacă va dori, în folosul lumii lui, să dea acordul exact al împrejurărilor lumii noastre româneşti. – A! dar ce-i asta? Iată că Moftul …
Era odinioară obicei să meargă oamenii cu dare de mînă la hagialîc – bun şi frumos obicei creştinesc! Plecau a doua zi după lăsata secului, umblau tot postul mare, şi ajungeau pe vremea sărbătorilor Învierii la Ierusalim. Acolo se spovedeau, se-nchinau, se grijeau şi luau lumina de la Sfîntul Mormînt. Apoi plecau înapoi, treceau pe la Sfet-Agora şi soseau înapoi acasă cătră vară. Întoarcerea lor, …
Intelectualii! Iată un soi preţios de cetăţeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plînge. Slavă Domnului! Avem destui. Odinioară, intelectualii, mult mai puţini la număr ca astăzi, formau un fel de sectă, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei preţioase secte era la cafeneaua Brofft – singura rimă posibilă la moft – peste drum de Capşa, în prăvălia caselor Zerlendi, …
Toate şcoalele, de la cele populare pînă la universităţi – şcoale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moaşe, de muzică, de alte arte, facultăţi de toate ramurile culturii înalte – toate dau mai mult sau mai puţin d’emlée absolvenţilor lor drepturi la dignităţi şi funcţiuni publice. Astfel, şcoala română, în loc de a fi un mijloc …
„Statul tinar, infiintat dupa imprejurari, are nevoie grabnica de o societate. Statul improvizat, in loc de a fi forma de echilibru al fortelor sociale la un moment dat, cauta sa fie fondul si izvorul nascator al acelor forte. De unde statul ar trebui sa fie rezultatul natural al societatii, ne pomenim ca societatea trebuie sa fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simtind ca paseste …
