AVALON. Rostul unor analize politice

Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș sînt, cum spuneam, autorii unui dialog reluat „cincinal“ (în intenții și în parte), O tranziție mai lungă decît veacul. România după Ceaușescu (București, Editura Curtea Veche, 2011, 766 p.).   Comentînd această apariție masivă la numai cîteva zile după numirea ca premier al României a șefului unuia dintre serviciile secrete actuale, dl. Mihai Răzvan Ungureanu, nu poate fi decît firesc să se urmărească în carte ce spun cei doi autori despre rolul și rosturile serviciilor secrete românești postcomuniste (avem vreo șapte!).   În 1996, se vorbea despre „gruparea de aparatcici bolșevici de rang secund, cu o pregătire în genere tehnocratică […] [cărora] dispariția dictatorului le dă în sfîrșit șansa de a se apropia de putere și de a pune mîna pe ea. Pe două căi: pe de o parte, politic, prin subsumarea serviciilor de informații, și jucînd foarte puternic cartea acestora, și pe de altă parte, din punct de vedere economic, acaparînd, prin metode cît se poate de viciate din punct de vedere moral, ceea ce reprezintă, în ultimă instanță, avuția statală“ (p. 18). Ei observau că „structurile reale […] sînt cele care dețin monopolul informației politice. Înainte de toate, […] structura cea mai importantă […]