Limitele macrorevoluţiilor: de la promisiuni neîmplinite la dezastre proiectate
Necesara prezenţă a moralităţii în politică
- 24-02-2012
- Nr. 613
-
Cătălin MAMALI
- SOCIETATE
- 1 Comentarii
Revoluţiile comuniste/socialiste au eşuat catastrofal (unele încearcă să-şi schimbe natura, adică proiectul fondator). Această evidenţă istorică este negată în moduri diferite de către cei care se clasifică în categoria „intelighenţiei“ şi se iluzionează că realitatea n-a fost decît o „întinare a purităţii visurilor comuniste“. Ei încearcă să-i iluzioneze şi pe alţii că utopia comunistă care a dictat, prin programul ei politic (Manifestul Partidului Comunist), violenţa revoluţionară, dictatura proletară, sistemul partidului unic, abolirea proprietăţii private şi centralizarea mijloacelor de comunicare şi bancare a fost un program social „de vis“, distrus de conducători răi, incapabili, devianţi. Această categorie de intelectuali nu vrea să realizeze că, în fapt, utopia comunistă a fost şi rămîne un coşmar gîndit (proiectat) înainte de a deveni un coşmar trăit. Întrebarea nu se referă doar la eşuarea revoluţiilor comuniste tarate de violenţa programului, a scopurilor, a mijloacelor, a acţiunilor şi a structurilor intrinsec represive. Revoluţiile comuniste exemplifică o stare extremă a eşecului macrorevoluţiilor, o extremă caracterizată prin faliment moral, megaviolenţă şi catastrofă economică, politică, socială şi culturală. Discuţia despre limitele macrorevoluţiilor încearcă să trecă dincolo de această evidenţă. Ea se referă la orice revoluţie macrosocială şi la cele care au adus independenţa unor naţiuni, au eliminat […]
Un cuvînt frumos : „ISTORIA” ? -o blondǎ ? „REVOLUŢIA”-o brunetǎ ?
Dacǎ omul azi ar fi sǎ facǎ o „revoluţie interioarǎ” ar sǎri în aer, ar exploda.
Sǎ şi-o facǎ singur sau i-o facǎ altul, alţii ?
Revoluţia interioarǎ este o frumoasǎ utopie ca toate celelalte, frumoasǎ şi de dorit dar irealizabilǎ şi de neatins.
Avem fantasme dar de fapt sîntem incapabili.
E ca-ntr-o poveste un film cu Brigitte Bardot sau Marilyn Monroe.
Bineînţeles orice schimbare ar trebui sǎ înceapǎ cu SINELE sinelui. Doar cǎ …….
Cum sǎ facem cînd Cancerul este Generalizat ?!?
Bastilia a cǎzut atunci, Ce-ar trebui sǎ dǎrîmǎm în noi ?!?
În toate astea, partea cea mai agasantǎ este tocmai cuvîntul-termenul de : REVOLUŢIE
Oare este greu de înţeles cǎ Revoluţiile nu aduc nimic bun, de cît aparent ( luaţi-le pe rînd, analizaţi-le, şi veţi vedea, Toate, prin Brusc-ul Lor, au distrus Natura, Tradiţiile, modelînd omul, schimonosindu-l, aveţi peste tot, în jurul dumneavoastrǎ, rezultatul sub ochii voştri )
Scoate un om dintr-un beci, dintr-un lagǎr, dintr-o închisoare, ţinut închis cel puţin 20 de ani în întuneric, flǎmînd, bǎtut, torturat, distrus, un schelet o epavǎ, şi pune-l BRUSC în plinǎ zi în plinǎ luminǎ şi spunîndu-i cǎ e Liber pune-l sǎ alerge, sǎ alerge, repede, repede, dǎ-i sǎ mǎnînce, sǎ bea, sǎ se îndoape, sǎ bage în el, sǎ i se întîmple o Revoluţie :
pur şi simplu, va EXPLODA!
Tot aşa şi cu „blondele” sau mai „brunetele” astea zise REVOLUŢII sau ISTORII.
Schimbare, DA ! Progres DA ! Evoluţie, DA !
REVOLUŢIE : nu! nu ! nu!
ISTORIA, cea adevǎratǎ, nu o ştie mai Nimeni.
Istoria nu spune decît ce unii sau alţii povestesc, în funcţie de ………
Interesant acest text, despre „limitele” , oricît şi oricum ar fi ele de „macro” (şi chiar „micro”, zic eu)
Poate vom pricepe cît de cît, cum stau curgînd faptele, chestiile, revoluţiile şi cum rǎmîne cu istoria care ne povesteşte numai ceea ce ea doreşte, dîndu-ne pe la nas permanent cu cîte-o „blondǎ” minunat film-virtual( „brunete” mai rar) amǎgindu-ne veşnic cu cîte-o reuşitǎ realǎ schimbare.
CE MINUNATǍ PROMISIUNE !