Cătălin MAMALI

România lucrului bine făcut și bine îngrijit

Domnului Klaus Johannis, Preşedintele României Pornind de la ideea dominantă a programului dvs. electoral, exprimată succint prin formula „România lucrului bine făcut“, vă propun un exerciţiu de empatie istorică şi interculturală. Amintesc mai întîi că programul dvs. electoral mi s-a părut a fi, evident, cel mai bun. Nu am votat, pentru că votez în SUA şi cred că fiecare om are dreptul la un singur vot. Mă …

Citeşte articolul

Dilema animalului politic

Conceptul aristotelic de „zoon politikon“ a intrat în folclor. Uneori chiar profesioniştii de elită (de exemplu, Elliot Aronson) înlocuiesc noţiunea de politic cu cea de social (animal social). Desigur, animalul politic este şi un animal social. Dar nu toate animalele sociale (albine, furnici, lupi, oi, rîndunele, peşti etc.) sînt şi animale politice. (A se vedea cartea lui Edward O. Wilson: The Social Conquest of the …

Citeşte articolul

Chiar aşa: fără permisiunea lor

Lumea tenisului, care recreează la scară redusă cîteva trăsături esenţiale ale competiţiei din lumea mare (globalizată sau nu), cere creativitate, spontaneitate, multă, foarte multă muncă, stăpînire de sine, peseverenţă, puterea de a îndura, echilibru inteligent între risc şi prudenţă, capacitate de a întreba exact şi la timp şi pe cea de a răspunde eficient şi surprinzător. Autonomia jucătorului este întregită de autonomia persoanei pe care o îmbogăţeşte nu numai financiar. …

Citeşte articolul

Mogulii presei şi autonomia jucătorului

Controlul asupra presei nu-i mai satisface de mult pe mogulii acesteia. Nici măcar venitul pecuniar pe care-l aduce media nu-i mai mulţumeşte. Ştirile exacte sau mai puţin exacte – chiar cele intenţionat eronate, comentariile obiective sau părtinitoare, interpretările raţionale sau fanteziste care sînt exprimate în presă, precum şi rentabiliatea financiară a acesteia – nu pot ostoi setea de putere a mogulilor presei. Mogulii presei, care …

Citeşte articolul

Casa Pompiliu Eliade în ruină

Indivizii și societățile pot suferi variate forme de negaționism. Negaționismul dă iluzia nevinovăției, a anulării responsabilității, şi astfel practicarea sa devine temporar preferabilă. Tot așa sînt multe forme de fobie cu caracter societal precum xenofobia, homofobia (pentru a nu mai aminti formele clasice, de isme, precum rasismul, sexismul, rasismul social (originea de clasă). Frica de etichete Dar o supervigilență ideologizantă, practicată în multe culturi, care se crede …

Citeşte articolul

Interdisciplinaritatea gîndită și practicată

„O privire proaspătă asupra lumii“ Solomon Marcus „Am învăţat să găsesc deplină satisfacţie şi sens în viaţă în simplul fapt că pot să mă mişc, că pot privi cerul şi oamenii din apropierea mea, că pot schimba un zîmbet cu un copil, că pot contempla spectacolul vieţii, că pot vorbi acum, că pot interacţiona cu oamenii ca tine. Sînt într-o permanentă mirare. Mă trezesc în fiecare dimineaţă …

Citeşte articolul

Un test pentru memoria colectivă

Procesul proletcultist înscenat unor studenţi de la Universitatea din Bucureşti în 1965

Desfigurarea scopurilor, a formei, a practicii şi a funcţiilor procesului juridic este o notă distinctă a regimurilor comuniste. Cei incluşi în categoria duşmanilor – „obiectivi“, „ai poporului“, „ai statului“, „ai partidului“, „ai Uniunii Sovietice“ – erau condamnaţi înainte de judecarea procesului. Judecarea politică de tip partinic a duşmanilor, care era făcută în secret, prescria imperativ şi verdictul final al procesului juridic al cărui scenariu era …

Citeşte articolul

Paisprezece candidaţi?

De la un om, fie el chiar preşedinte, nu se pot aştepta schimbări mai mari şi mai bune decît cele pe care le pot gîndi şi realiza preşedintele, echipa sa, opoziţia pre- şi postelectorală şi alegătorii, adică întreaga populaţie a cărei dezvoltare trebuie s-o servească corpul politic. A aştepta realizări miraculoase de la preşedinte este o iluzie care ne este interzisă de istoria secolului …

Citeşte articolul

Înaintea cuvîntului genocid a fost tragedia armenilor

Omenirea supravieţuieşte în ciuda numeroaselor catastrofe. Îndură cata - strofele naturale cu resemnare, cu împăcare constructivă sau altfel. Catastrofele naturale există. Ele vin cînd e să vină. Distrug pe nealese şi pe negîndite. Catastrofele generate de oameni împotriva oamenilor (uciderea în masă) au o altă natură: sînt intenţionate, elective, relaţionale, hrănite din ură şi născătoare de ură. Practica genocidului (fizic, simbolic, cultural, lingvistic) este străveche, …

Citeşte articolul

Epitetele trec, întrebările rămîn

Întrebări privind ideologia, practicile şi cercetarea comunismului

Întrebările – prin conţinut, formă, direcţie epistemică şi socială – pot informa despre starea cunoaşterii, dar şi despre deschiderea spre dialog, explorare, verificare intersubiectivă a indivizilor şi societăţilor. Sistemele sociale închise, totalitare, precum şi persoanele cu orientări autoritariste, narcisiste, egolatre, dogmatice, ascunse sau ignorante refuză întrebările în moduri diferite. Parte dintre întrebările de mai jos au fost adresate lui Vladimir Tismăneanu de-a lungul timpului, fie …

Citeşte articolul

Mandela: sensul nonviolenţei şi testul puterii

Republicăm un articol din 26 iulie 2013, apărut în „Observator cultural“

Viaţa lui Nelson Mandela, sensul acesteia, gîndurile, trăirile, faptele, spusele şi relaţiile lui Mandela, înţelese în unitatea lor, îmbogăţesc puterea reală şi imaginară a nonviolenţei practicate din iubire pentru demnitatea şi libertatea semenilor. Suferinţa majorităţii deposedate, obidite, bantustanizate (ne mai amintim bantustanele, „rezervaţiile“ care au ca scop diminuarea, şi nu înflorirea celor cuprinşi în ele) şi umilite în propria ţară, despre …

Citeşte articolul

Mandela: sensul nonviolenţei şi testul puterii

Viaţa lui Nelson Mandela, sensul acesteia, gîndurile, trăirile, faptele, spusele şi relaţiile lui Mandela, înţelese în unitatea lor, îmbogăţesc puterea reală şi imaginară a nonviolenţei practicate din iubire pentru demnitatea şi libertatea semenilor. Suferinţa majorităţii deposedate, obidite, bantustanizate (ne mai amintim bantustanele, „rezervaţiile“ care au ca scop diminuarea, şi nu înflorirea celor cuprinşi în ele) şi umilite în propria ţară, despre care unii colonişti …

Citeşte articolul

Jocul cel mare“ şi joaca creatoare: explorarea paradigmelor şi autobiografia intelectuală la Solomon Marcus

Solomon MARCUS – Paradigme universale. Ediţie integrală

Paradigme universale, lucrarea transdisciplinară a matematicianului şi semioticianului Solomon Marcus (reeditată integral în 2011, la Paralela 45), îşi propune să exploreze ordinea ascunsă a lumii, abordînd tema relaţiei cu alteritatea sau pe aceea a cunoaşterii de sine. De-a lungul a mai mult de o mie de pagini, impresionantul volum înregistrează, în dinamica lor, cu spirit critic şi creativitate, o întreagă serie de „paradigme …

Citeşte articolul

Un abis epistemic şi moral care trebuie acceptat indiferent pe cine iubim

Am citit confesiunea Bătrînul şi catedra, semnată de Péter Demény, care mi s-a părut impresionantă. Sentimentele de admiraţie, ca şi exprimarea lor publică sînt rezultatul unei alegeri personale care este un drept al fiecărui individ. Asemenea alegeri au la bază trăirea, cunoaşterea şi judecata persoanei. Interpretarea propriei trăiri este un prerogativ al fiecărei subiectivităţi. Trăirea se asociază cu (uneori se originează în) anumite evenimente şi …

Citeşte articolul

Criza politică: între pericol şi oportunitate

Criza politică din România n-a început în această vară şi nici în acest an. În acest an, criza a devenit mai acută şi, ca urmare, a angajat mai mulţi actori sociali, dintre care unii au fost tăcuţi sau reduşi la tăcere pînă acum. Cauzele, rădăcinile şi condiţiile crizei sînt mult mai vechi. Printre ele se află şi modul în care s-a realizat tranziţia de la …

Citeşte articolul

Integritatea malefică şi TRANSCEND

Un „om integru“ este acela care îşi respectă cuvîntul şi pentru care distanţa dintre gînd şi faptă este nulă sau minimă. Iar imaginea comună despre un om integru este exclusiv pozitivă. La fel şi în privinţa unui „om de caracter“. Se face frecvent distincţia între „a avea caracter“ şi a „nu avea caracter“. În astfel de cazuri, utilizarea aproape reflexă a unor cuvinte devine o …

Citeşte articolul

Limitele macrorevoluţiilor: de la promisiuni neîmplinite la dezastre proiectate

Necesara prezenţă a moralităţii în politică

Revoluţiile comuniste/socialiste au eşuat catastrofal (unele încearcă să-şi schimbe natura, adică proiectul fondator). Această evidenţă istorică este negată în moduri diferite de către cei care se clasifică în categoria „intelighenţiei“ şi se iluzionează că realitatea n-a fost decît o „întinare a purităţii visurilor comuniste“. Ei încearcă să-i iluzioneze şi pe alţii că utopia comunistă care a dictat, prin programul ei politic (Manifestul Partidului Comunist), violenţa …

Citeşte articolul

La Gdansk, după 25 de ani

După ce am revizitat, anul acesta, oraşul polonez Gdansk, unde am fost, prima dată, în 1985, mi s-au conturat anumite observaţii şi semnificaţii. În Gdansk a început mişcarea de eliberare de sub teroarea comunistă care a cuprins toate ţările comuniste din Europa şi a culminat cu revoluţiile din 1989. La Gdansk, graţie Solidarităţii, regimul comunist a fost forţat de curajul victimelor să-şi recunoască crimele. Prin …

Citeşte articolul

De la puterea cuvîntului la violența manifestelor

Cuvîntul vorbit și cel scris pot vindeca, dar pot să și rănească (nu doar emoțional, ci și fizic), pot incita la distrugere și la ucidere. Puterea cuvîntului este cunoscută și folosită de mult. J. Goody (Cambridge University), care a analizat, în lucrări succesive, consecințele trecerii de la modul de comunicare orală la modul de comunicare scrisă, a dovedit convingător cum scrisul a devenit o …

Citeşte articolul

Este megaviolenţa comunistă mai presus de lege?

Scrisoare trimisă, din decembrie 2010, mai multor cunoscuţi, prieteni şi publicaţii

Doresc să vă împărtăşesc adînca îngrijorare determinată de respingerea recentă de către UE a propunerii făcute de mai multe ţări care au trăit teroarea comunistă de a condamna megaviolenţa regimurilor comuniste. Consider că cea mai mare parte a responsabilităţii pentru acest eşec îşi are originea în modul în care a fost abordată această chestiune de către intelectuali din fostele ţări comuniste şi, în primul …

Citeşte articolul