Un debut aparte

Destul de riscant acest debut semnat Mihai Mateiu. Riscant, în primul rînd, pentru că autorul nostru n-a aflat că în proză nu se mai debutează cu proză scurtă. Nu, se sare direct la roman și, eventual, unul care să adune întreaga sensibilitate a autorului, toate proiecțiile sale legate de propria carieră scriitoricească. Doi, Mihai Mateiu n-a aflat că debutul trebuie făcut integral la persoana întîi, ca să afle cititorul cît de sensibil, cool și nonconformist ești tu, fără să-ți mai bați capul prea tare să scrii proză, ci un jurnal care să-ți impresioneze prietenii la culme. Și, în ultimul rînd, ce e cu titlul ăsta…?   Lăsînd sarcasmul la o parte, mi s-a părut surprinzător din toate punctele de vedere debutul editat de CDPL. Un debut care a ales calea cea grea: evitînd cu obstinație spectaculosul, fără incursiuni în senzațional, fără a scoate în evidență sondări măiastre ale psihicului personajelor – textul e menținut (de fapt autorul se ține cu dinții de el) în imediat, în factual. Nu se afirmă deloc (sau foarte rar), textul e presărat cu spații albe care trebuie completate de cititor. Am simțit remini­scențe atît din Carver, cît și din Cheever, pe alocuri însă maestrul incontestabil, […]