Gheorghe Crăciun către Şerban Foarţă

Braşov, 8 ianuarie 1984 Realul poate fi şi ireal, cum, poate, ne-ar convinge o ochire neatentă aruncată pe verso. Prozatorul fotograf în timpul liber (de fascinaţia hîrtiei), cititorul sedus şi învins de AREAL-ul Dumneavoastră (dar asta deja cu mai bine de o lună în urmă), vă mulţumeşte pentru gest şi darul de Crăciun. Poarta pe care v-o ofer spre viitorul anului ce a venit deja e, cum se vede, într-o oarecare măsură obturată de forme impure, e oarecum într-o eclipsă dezarmantă, dar asta este (n-am ce face, pentru că n-am eu puterea) perspectiva zilei. Ei, puţina lumină şi gardul acela de bîrne cîrlionţate vin să întărească ambianţa. Loc geometric în care, în ciuda aparenţelor, vă doresc orizonturi deschise şi aurorale, muze în continuare sprinţare şi estete, aer curat de respirat şi bucurie iremediabilă.Al Dumneavoastră REAL prieten fără examen de atestare, dar cu sentimente în regulă,   Gheorghe Crăciun