Gesturi ferdydurkiene
- 30-03-2012
- Nr. 618
-
Cezar GHEORGHE
- ESEU
- 0 Comentarii
Scrisul nu înseamnă să impui o formă expresivă experienţei trăite. Literatura se mişcă în direcţia neformatului. Scriitorul este un „specialist în neterminaţi“ (cum îi place lui Saša Stanišić să spună). Despre acest scriitor îmi place să scriu. Interior-Exterior În jurnalul său din 1957, Gombrowicz scrie cele mai tulburătoare rînduri despre interioritate şi despre drama alterităţii sale: „pentru mine cu mult mai important, artistic mai creator, psihologic mai profund, filozofic mai neliniştitor, este faptul că omul este creat şi de către un om individual, de către o altă persoană. Într-o întîlnire întîmplătoare. În orice clipă. În baza faptului că eu sînt întotdeauna «pentru un altul», calculat pentru o privire străină, putînd exista în mod definit doar pentru cineva şi prin cineva, existînd – ca o formă – prin altul […] este vorba despre descrierea plastică a contactului unui om cu un alt om, cu întregul său caracter fortuit, nemijlocit, sălbatic. De a arăta cum din aceste relaţii întîmplătoare se naşte Forma – deseori forma cea mai imprevizibilă şi mai absurdă. Întrucît eu pentru mine însumi nu am nevoie de Formă, ea îmi este necesară numai pentru ca celălalt să mă poată vedea, resimţi, încerca. […] Omul meu este creat din exterior, […]