„Să urmezi logica crudă a vieţii, să nu înfrumuseţezi şi să nu urîţeşti nimic“

Romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului a fost ales „Cartea anului 2011“ şi, de cîteva luni, benefeciază de atenţia multor critici. Nu de mult, aţi afirmat într-o scrisoare: „Eu am scris – altceva ce să vă spun? Poate că rostul meu pe lume a fost anume să scriu această poveste“. Astfel, cele 15 volume de poezii, de eseuri filozofice, de monografii publicate pînă în prezent, activitatea dvs. de profesor de istoria filozofiei au fost, de fapt, doar „exerciţii de stil“ pentru acest monumental roman al Cîmpiei? Nu, nu aş vrea să sune chiar aşa de definitiv… Dintotdeauna am vrut să devin scriitor. Şi, mai ales, dintotdeauna am vrut să scriu proză. Dar, cum începeam să scriu, ieşea din mine poezie. Ieşeau versuri. De-a gata făcute, ca şi cum mi le-ar fi dictat cineva. Iar eseurile şi studiile, cum să spun… ele ţin de-o altfel de logică a documentării împletite cu intuiţia… Ai o sumă de cunoştinţe, ai o ipoteză sau o intuiţie şi apoi începi să cauţi, descoperi ceva, faci fişe, te verifici în ipotezele tale cît de mult poţi, apoi scrii. Cu proza e un pic altfel, iar cu romanul meu a fost diferit de-a binelea. Am plănuit ani de […]