SOFTUL ROMÂN. Sfaturi pentru guvernanţi (şi guvernante), după ce rămîn fără coledzi

Ce fac, oare, oamenii politici cînd le expiră, în sfîrşit, mandatul? Unii îşi scriu memoriile, cum Churchill, fiind, apoi, „înnobelaţi“ (o slabă consolare, totuşi, pentru un vechi bulldog politic ca Sir Winston). Cei mai mulţi suferă-n tăcere şi plictis (plictisul unui lung repaos numit, cîndva, duminical), ca, îndeobşte, cei ieşiţi (sau scoşi) la pensie (cînd nu constrînşi ca, sine die, să şomeze).   Cu minime excepţii, toţi (şi toate) îşi îndură anevoie starea de ceea ce,-n hexagoneză, numeşte-se désœvrement. Vai de ăia care „nu ştiu ce să facă“, neavînd, bieţii, nici un hobby… Unul cum va fi avut, să zicem, acelaşi Churchill, vrednic peintre du dimanche, – anume desenele în acuarelă (mai bune, pare-se, decît ale lui Hitler, adică mai puţin rigide, mai flue şi mai transparente). Există, e adevărat, şi hobby-obiceiuri rele, ca, pentru domnul amintit, consumul excesivde whiskey (ce dăunează sănătăţii, ca şifumatul, foarte grav, – fostul premier britanic răposînd la peste 90 de ani). Celor ce-au consumat doar oranjadă, de-a lungul ultimilor şase-şapte ani, în politica au­toh­tonă, le recomand lectura unor scrieri, aşa-zicînd, portocalii. A existat o Bibliotecă roz, o Serie neagră (care mai există); au existat Cărţile galbene (în China), o Cărticică roşie (tot acolo); există […]