INTERSECȚII. Belphegor (II)
- 04-05-2012
- Nr. 622
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 1 Comentarii
Menţionam, în „Intersecţia“ trecută, numele lui Julien Benda, campion al raţionalismului, adversar înverşunat al filozofiei bergsoniene şi, în general, al tuturor „derapajelor“ iraţionaliste ale secolului trecut. Numele şi scrierile autorului nu i-au scăpat nici lui Benjamin Fondane: aparent, cei doi se aflau la poluri filozofice opuse şi doar „teribilul efort de a-l reciti“ l-a împiedicat pe acesta să scrie în interbelic un eseu anti-Benda, la rubrica sa din Cahiers du Sud, „La philosophie vivante“. Şi totuşi, remarcam, în încheierea lui Belphegor (I), că se pot găsi puncte de convergenţă între cei doi. Unul dintre ele este definit de faptul că originile gîndirii existenţiale şi raporturile acesteia cu mişcările romantice, precum şi poziţionarea unor autori moderni faţă de o anumită definiţie a „clasicismului“ i-au preocupat intens atît pe unul, cît şi pe celălalt. Fondane ar fi fost foarte surprins să constate că, după război, Julien Benda a publicat mai întîi un volum intitulatTradition de l’existentialisme (la Grasset, în 1947), urmat, în 1948 (la Éditions du Mont-Blanc), de Trois idôles romantiques: le dynamisme, l’existentialisme et la dialectique matérialiste (Sper că acest titlu, ales de un „dogmatic“ al raţionalismului, va da de gîndit unor dogmatici contemporani: dialectica materialistă poate trimite nu doar […]
Vad ca-l citatzi pe Moreas, acel cu „talentu’. Vaz ca mesagiul meu *anterior* n-a „trecut” (or fi fost, poate, chestiuni de „site” -no shtim. Va laudam, pi acolea, sa shtitzi).
Di data *asta*, ma scuzatzi, nu am *motive* (ca sa va laud).
Dar de ce, de *ce*, anume? Materialul? Pare-a fi un exercitziu *futil* – ma scuzatzi, p-acilea (pentru orthografie &, *mai ales* pentru ideee!): ca *nu ne datz’, or, nu avetz’ *curajul* de-a va exprima, de-a da o „sentintza” -mda, potrivit *propriilor* Dvs. pareri.
Oh, da! Vechea „problema”, pe care *atatzia comentatori*, cum suntetzi (doar, nu-i *chiar asha*?) & Dvs., „baga cerneala, au internetu'”?
Cand, e ” *chiar atat* de simplu”, nu? – cum ca Arta are de-a face cu „sufletu'”, iar Shtiintza cu „creeru'”?
Hm… Chiar asha sa fie? Io ma opun.
Shi, uite de ce: sunt de-acord ca Arta s-ocupa numa de „suflet”. Ca, e o *veche* idee, aia cu chatarsisu’…
Nu sunt d-acord ca Shtiintza s-ocupa *numa’* de-ntelect.
Io *nu shtiu daca o chiar putetzi intzeledge* – ca , nu shtiu daca suntetzi chiar *practicant* de-al vreuneia. V-o scriu, insa, ca unul care-i *practicant* de-al *amandurora*.
Vedetzi? Ca , dupa parerea *mea*, e o anumita , sa-i zicem/scriem, „de-balansare” intre cele *doua* perceptzii ale lumei.
Ca-n timp ce una (cea artistica) clameaza ca partea ailalta te „des-umanizeaza”, cealalta , aia „shtiintzifica” *chiar* tinde inspre a se „umaniza”.
V-o scriu ca unul care le practica *pe amandoua*, s-o *bine shtitzi. Ca sunt „impartzit”, pe *chiar* pe din doua, de *chiar cand ma shtiu*.
Shi, n-o pot „lasa” pe una pentru a o „cultiva”, exclusiv, pe cealalta, pentru ca sunt – n-asha? – *chiar*
„practicant” (ma refer aici la fotografie & la pictura, scrierea „n-are de-a face” p-acilea).
Shi, sa o *bine shtitzi*: deosebirea nu consta, nicidecum , pan’ amannunte precum „lumea in care traiau”: consta, desigur (parerea *mea*) in felul in care erau „croitzi” (cultural, pshichologic, & *chiar* in lumea pan’ care chiar traiau, ca sa va dau *oleaca* de dreptate aici).
Numai bine, sper ca *acest* mesaj sa *chiar* treaca (c-un *altu*, pan’ care va *chiar laudam* n-a ajuns); sa videm daca „ajunge” *asta*, mesagiul *asta*, ca vreau sa-mi *chiar dau sama* despre „ce & cum”,
Nea Marin