SOFTUL ROMÂN. I. L./ Il est
- 07-06-2012
- Nr. 627
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 23 Comentarii
„Ş-afară-i grozav… şi plouă şi ninge, şi pică şi-ngheaţă… o zloată cumplită… un vifor nebun… o vreme, prăpăd! să nu iasă un popă afară din casă.“ Aceste „versuri“ NU sînt de Bacovia, ele aparţinîndu-i lui I. L. Caragiale (O cronică de Crăciun, apărută în Opinia, Iaşi, 25 decembrie 1907). Or, excluzînd (cu totul?!) ipoteza unei caragialeşti pastişe după obscurul, încă, poet de la Bacău, ne mai rămîne să conchidem că, tot atît de „iritabil“ ca Bacovia la fenomenul şi capriciul meteoric, clasicul nostru Caragiale (care mai e şi antisimbolist, – iar propria-i gravitate-l excedează) nu e şi tot atît de „expresiv“. (Căci, vorba lui: „Toţi sîntem iritabili, expresivi sînt numai unii“.) Şi, de altminteri, se observă lesne cum „bacovianismu“-i incipient („Ş-afară-i grozav… şi plouă şi ninge…“) virează insensibil (sub, însă, ochii noştri) în (auto)parodic şi buf, în derizoriu… Şi buf! în derizoriu (nu altfel decît la un Topîrceanu): „…o vreme, prăpăd! să nu iasă un popă afară din casă“, – unde nu numai „popa“ (oricît de compatibil, acesta, cu Bacovia: „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie,/ Am întîlnit un popă, un soldat…“), dar şi rima („să nu iasă“ – „casă“, nu fac decît să compromită „Plumb“-ul. Ei, bine, minusculu-mi eseu de literatură […]
În replica la Moftday, am comis, din grabă, o eroare: ziua de 15 iunie e, pentru Eminescu, comemorativă, iar nu aniversară! Îmi cer scuze.
Bloomsday e o singură dată-n an: 16 iunie.
„Comemorarea” (de fapt, aniversarea!) lui Emin[escu] e tot o singură dată-n an: 15 iunie.
Nu se concurează una pe cealaltă, ci-s doar consecutive sau, dacă vreţi, contigui.
În schimb, „moftday” poate fi zilnic.
daca mai e foarta putin pina la jumatatea lui Bloomsday, cine mai stie cind e \”moftday\” (in de stijl nou au vechi)? Ca daca pina acum Bloomsday era devorata de comemorarea lui Emin, acu e rindul si anul lui Moftday sa taie din saipezece macar jumate. Asta, la noi, o fi fo arta…?
Dragă domnule Foarţă, sunt copleşită!
Vă mulţumesc …din toată inima mea roz!
@ Dlui. Şerban Foarţă
Intr-o scurta permisie din surghiunul cu interdictii de internet, ma grabesc sa va multumesc, cu scuze pentru intarziere. M-a incantat talmacirea Dvs. din poemele marelui Hibernian refugiat in Paris.
Doamnă/domnişoară,
vă mulţumesc pentru „premiu” şi vă rog să n-o mai invidiaţi pe beneficiara dedicaţiei de sub coperta roz, pentru că vă fac cadou şi Dvs una:
Din toată inima mea, roz
şi câteodată în derivă, –
această carte ca un loz
câştigător (sau dimpotrivă)!
Că sunt dependentă de Soft se ştie.
Acum, citind cu încântare
comentariile, savurez răspunsurile lui Şerban Foarţă, curtenitoare, sclipitoare, pline de umorul subtil caracteristic,
mici bijuterii de articole, traduceri şi…dedicaţii (da, o invidiez pe Tatarca! şi eu am citit Roşul uşor…).
Pentru că asemenea rubrici de comentarii constituie adevărate spaţii de socializare, propun un nou premiu: pentru cel mai sociabil şi politicos autor! Pe care eu, deocamdată, i-l acord lui Ş. F.!
Stimate domnule Câmpeanu, aşteptându-l pe 16 iunie, vă trimit o tălmăcire (mai mult sau mai puţin fidelă) a unui „Song of Innocence” joycian:
O, suflete, mă smulge rouăi
Visului dragostei, afund,
Şi-al morţii! Ziua,-n arbori, nouă-i,
Certând frunzişul palpabund.
La zări, roşeşte aurora
Şi mici văpăi se-aprind şi sting:
Griuri şi aururi, când ora
Tresare-a pânză de paing.
În timp ce, dulce, tandru,-n taină,
Flori schimbă-se în clopoţei
Ce,-n cor, când lumea-mbracă haină
Feerică, se-aud şi ei.
DING DONG DANG duminica Domnului tot domnului Şerban Foarţă
ating hîrtia atingînd-o DING DANG DONG DING DONG DING
Şi eu aş fi avut nevoie de o errată dar am preferat-o de departe
unei frumoase fără de nume uşoară şi zveltă lepădătoare Fregată
acolo undeva printre versuri unde încurcînd “ating” cu-“atingînd”
sau mai corect zis invers adică-atingînd hîrtia ar fi fost cred mai potrivit
sau doar fugar gînd neatins nici de aripă de egretă fără regret am lăsat
cuvîntului ultima lui vorbă abstractă sunet puţin ştirbit într-un rînd
de la minte la minte un gînd despre un lucru spre-un altul „a thing i think”
şi care cred ar putea lăsa locul unor interpretări suple petrecăreţe spre cercuri polare concentrice în suflet adînc imposibil, poetice şi răzleţe.
Dar în loc de fum am preferat o egretă legăturilor terratum a terrar rartum cele sulfide de neaflat în cetatea cea ades piatră călăreaţă-n desfrîuri
de o mult prea rară plictiseală poetică fără scrum nici post scriptum.
Chiar dacă adeseori o luăm razna de fiecare dată ne regăsim cu aceeaşi bucurie de viaţă într-un alt ailleurs înscris sunet întins atingînd gîndul strună pe care din cînd în cînd cu cerneala de aur în aer ating hîrtia gol golit de gînduri cred absolut liber O inocentă rază sublimă de lună.
Vă mulţumesc pentru urări. Mi-ar plăcea să am… a horse hors concours!
Încerc, de două ore,
să fac, nu chiar o mie,
ci-un singur palindrom:
„Zori roz” e-al altui om;
dar „E roza-n Azore”
îmi aparţine mie…
Ş.F., 10.06.2012
@ Dlui. Şerban Foarţă
Multumiri profunde pentru \’avertisment\’. Bloomsday forever!
Nu am avut de niste ani pretexte suficient de persuasive pentru evadarea spre Dublin de Bloomsday. Asa ca ma voi multumi sa realiniez tertipul cu subtierea singelui imbiband single malt Scotch, prin suplinirea cu doze medicale de Blackbush Irish whiskey. In plus, libraria mea preferata din Washington (Politics and Prose) in cooperare cu Harvard Club organizeaza anual de Bloomsday o lectura din Ulysses, urmata de un pelerinaj Bacchic la James Hogan\’s Irish pub.
Seara buna si….daca aveti a horse in the race, succes la alegeri maine.
Domnule Serban Foarta, azi am decretat sarbatoare („ne-au pus salariul pe card”) si am intrat la libraria Humanitas de pe la noi. Nu va fie cu suparare, am indraznit sa ma bucur sa vad si sa si cumpar cartea Rosul usor e rozul iluzor. Daca n-as gandi ca o sa-mi ziceti vreo doua, v-as ruga sa-mi scrieti un „autograf”. Noapte buna, domnule Serban Foarta.
Draga Pierre, m-ai lăsat şi azi W. Bush bée!
Grazie mille! – Vă anunţ, pe această cale, că, până la Bloomsday, a mai rămas o săptămână.
În rîndul 5 de sus, „Cassino” (nu Casino); în rîndul 3 de jos, „Bişniţari în iţari” se suprimă (cum s-au mai… suplimatără şi alţii!); în acelaşi rînd, „Pliante” (în loc de „Plainte”). – Scuzaţi, va rog: căldură mare!
Cine se mai poate lua la Harţă
cu Şerban Foarţă ??!!??
Şi nici la trîntă că-ţi trebuie Hartă
s-ajungi măcar de unde nici n-ai plecat.
Unii stînd pe loc ajung departe
Alţii umblînd mult rămîn în loc pe loc toată viaţa.
Bucurii eschize din tablaua sunetelor măiastre.
Să-i pupăm mîna celui care scrie abia ating hîrtia
şi pe frunte că-i aproape de minte şi ne-om molipsi şi noi
de ceva nestemate încolăcite cuvinte.
Tot aşa mai tot timpul şi tot înainte în labirintul
muzichiilor subtile şi sfinte.
Să-i dea Domnul sănătate ! că de restul …, le are pe toate.
@ Şerban Foarţă
Rare treat. Ca si cum am ingestat une vieille prune de Souillac la crapat de zi (ora locala). Debarc bereta (clopul Basque) in semn de multumire.
Opera aperta
şi-a pierdut coperta!
Hanuri monastireşti: prelaţi, prelate. Bişniţari în iţari. Hamuri de piele tăbăcită, late. Buturi de carne şi rebuturi de geamuri mate şi lucarne. Ziggurate neasigurate în rate convenabile, lunar. Termopane eftene. Copane (pui). Oeri boeri (şi vvs). Duioşi dubioşi (şi vvs). Claponi laponi (şi vvs). Innuiţi mult prea chinuiţi. Ogari extrem de potlogari. 10 (zece) primate deprimate. 9 (nouă) urologi neurologi. 8 (opt) misionari demisionari. 7 (şapte) scatologi escatologi. 6 (şase) simeze siameze. 5 (cinci) kmere roşii ronţăind 5 (cinci) mere roşii. 4 (patru) cumani umani. 3 (trei) panere cu fanere (unghii, păr). 2 (două) termite eremite. 1 (una) errată aerată. 1 (un) ilot copilot. Turbane rurale & urbane. (Îndelungi aplauze; urale.) Spadasini asasini pe asini sarazini. Mocasini (de la Monte Casino). Turbine (d’Urbino). 1 (un) coajutor de coautor. 2 (doo) oferte d’oo ferte. 3 (trei) valize valide. 4 (patru) canale anale. 5 (cinci) inci. 6 (şase) case. 7 (şapte) şoapte. 8 (opt) gastronomi astronomi. 9 (nouă) volume vechi şi nouă. Lume. 10 (zece) perechi ghetre pentru ghete. Şpaghete. Pietre autentice Swarovski. Gazete („Softul român” nr. 9). Amidon la bidon. Silitră la litră. Bişniţari în iţari. Cumetre cu metri plianţi Plainte. Colanţi. Clavecine vecine cu cine le mînuie, seara, agale şi galeş, la cine regale şi gale de box. Almanahe valahe. Felahi cuţovlahi. Monahi. Schimonahi. Şahi. Şahinşahi. Padişahi. Rajahi. Maharajahi. Mullahi (Allah akbar!). CD-uri Bach & Offenbach. Muzică bar. Ah! Puah! – Al dracu’ crah, monşer!
Buna dimineata, domnule Serban Foarta, cu pana sau fara pana „de inspiratiune”; nu scapati nici azi de un cursant ca mine, caruia-i placea foarte mult si la cursurile de literatura comparata. Un eseu minuscul – nimic mai potrivit pentru cineva care tre’ sa se puna cu burta pe carte de bon matin.Regret beaucoup sa va dezamagesc, dar am sa uzez oleaca de ideea aceea cu „opera aperta” (cum m-a invatat pe mine la scoala) si am sa ma bucur si azi de lectura. Bun si un eseu minuscul. [mezomaj]
Jos, dacă spuneţi Dvs.
Şi mersîm!
Jos colopu!!!