SOFTUL ROMÂN. Tu, cît timp pierzi zilnic la toaletă?
- 15-06-2012
- Nr. 628
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 7 Comentarii
Agenţiile de advertising indigene se întrec unele cu altele, ca şi pe sine însele, în imbecilitate. Pesemne, limita extremă a maximei stupidităţi o reprezintă, in aeternum, sloganul laxativ din titlu. Mai enervant decît cortegiul de ipochimeni ce se screm mai mult sau mai puţin, în funcţie de minutajul afişat în josul fiecărui chip al victimelor constipaţiei (unele făcînd schime ca nişte apucaţi), e, poate, tonul optimist (ireproductibil în scris) al întrebării. O voce fermă, dar şi indulgentă, de dirigintă înţelegătoare, mai că ne felicită, pe toţi, pentru succesul întîrzierii prin latrine. Cred şi eu, de vreme ce suma ălor încuiaţi este direct proporţională cu boom-ul medicamentos, voiam să spun: farmaceutic. Farmacia inimii, oricum, ne stă mereu la dispoziţie şi ne înlănţuie ca o catenă. Din superstiţie, nu mai stărui prin umblători şi spiţerii, punîndu-vă o întrebare foarte gravă: e ascuţitoarea o unealtă? Eu cred că e – numai că, pentru unii, ustensilele se limitează la strictul inventar agricol: săpi, săpăligi ş.cl. (De nu cumva la cei ce uneltesc, ca boierimea moldo-vlahă?!) În rest, cînd vi se va mai pune această întrebare boantă, spuneţi-i ăluia de-o pune să-şi vîre degetul (ăl mic) într-o ascuţitoare bună şi să o rotească-n jurul lui! […]
Stimate Domnule Foarţă,
Gratitudine! Nu retinusem episodul sloganului. Nu am citit de o vreme pasajul despre avatarurile acelor Odisseu si Telemach irlandezi in drum spre domiciliul celebrului „competent keyless citizen”. Gratie Dvs. am un motiv sa recitesc asta seara Ulysses 17.
Oricum, in unison, pentru a prelungi ecoul admiratorului/admiratoarei „Fan reclame”, spun si eu : Mai vrem!
Stimate domnule Câmpeanu, în calitatea Dvs de joycian şi în semn de mulţumire indirectă pentru atenţia acordată, – vă atrag, la rândul meu, atenţia asupra pasajului din „Ulysses” (cap. XVII, Ithaca), în care Mr. Bloom, în drumu-i către casă, închipuie un imbatabil slogan publicitar (utopic?), şi anume: „… o reclamă fără de pereche, care să-i ţină locului, uimindu-i, pe trecătorii neatenţi, o noutate absolută, deci, în materie de afişe, una cu totul epurată de accesorii şi abateri de la subiectul propriu-zis, anunţ redus la cel mai simplu şi eficient enunţ posibil, şi nu mai lung decât durata unei ocheade fortuite, în concordanţă, aşadar, cu tempoul accelerat al modului modern de viaţă.” Amen!
… graia reclama interbelica. Inspirata tema a ales dl. Foarţă. Multumesc.
Down the memory lane…poate maestrii advertising-ului post-modern ar face bine sa studieze istoria recenta. Cum sa nu te inspire vechile cutii de chibrituri din anii 60’s-70’s cu imaginea spalacita de chei franceze incrucisate (in maniera secerii si ciocanului) cu sublere, sub care se putea citi indemnul imbietor (irezistibil): „Folositi scule”. Sau cele care recomandau consumul de gin autohton „Covagin”. E drept, omiteau in mod inescuzabil referintele la mandria nationala, dar si geniile au totusi mici scapari.
Din neatenţie,-n loc de „Fan reclame”, am scris „Dan…”. Domnule/doamnă Fan, vă rog să mă scuzaţi!
Vă mulţumesc şi vă promit un alt „eseu” despre reclame. Partea dificilă e că trebuie să le notezi pe o hîrţoagă şi, notîndu-le, să le suporţi. Iar insuportabile sunt multe…
Pe curînd.
Super articol! Dacă tot suntem invadaţi la tot pasul de reclame, mai mult sau mai puţin imbecile, măcar să ne amuzăm. Uneori reţii story-ul şi poanta, dar nu ştii produsul pe care-l promovează. Mi-a trebuit mult până am reţinut coniacul Unirea la seria cu Dorele! Nici la „Tu, cât timp…” nu ştiu produsul laxativ, noroc că ştie farmacista.
Sper să continuaţi seria de articole pe această temă!
MARON-GRIS ŞTERS DE ŞTERS CA-ATUNCI, ALTĂDATĂ
Maestre, ştiu că nu se face ! dorind să fac un comentariu-am scris o bazaconie dar mult prea lungă, nu ştiu de se cuvine dar îL, O, adaug totuşi poate cu-o-ngăduinţa dOUă A zeilor, VA trece.
BEREA BELEA-NFRĂŢIREA ÎNTRU-UNELTIRE BOIERNEASCĂ
Cu-ascuţitoarea Mintea n-o poţi face brici, deci NU-I unealtă
Cu Mintea-n schimb poţi unelti subtil trăgînd în ţeapă sau,
Cel mai des O ţeapă,-adică multe, Ţepe, deci-i Unealtă !
Vorbind de toalete şi timpul mult pierdut pe-acolo, Eventual
El, s-Ar putea recupera Cu degetul, timpul, zic,
de l-am băga nu-ntr-o unealtă ci,
Într-un gol-plin ca-n gaura de cheie-o cheie pe care răsucind-O,
Închidem uşa, mintea, şi camera şi burta.
Deci tot unealtă uneltind ca minte, cu degetul cu iz pus recto-verso,
Precum pe foile de carte răsfoite-s scrise : poveşti, romane poliţiste
Sau de Amor etern Citite cu savoare, iz şi icnet la Toaletă, sală de reculegere, de tihnă, de-aşteptare, de reflecţie şi chiar de-eliberare, strictă.
O,-mică bibliotecă fermecată în care răsfoind cu degetu-nainte, după,
În timp, o stare care uşurează-eliberînd arome şi zgomote terestre
Care mai de care atît de colorate şi diverse, şi chiar cărturărisme.
Cît despre-nfrăţirea cu românul totu-i posibil, Belea-ua fiindu-ne surată ;
Atît aşteaptă ! să se adune-n gaşcă cu o berică două turmentat la minte.
Căci iată : berea-i O Unealtă ce-ajută la-amlgamuri şi uneltiri dibace
Mai abitir decît orice Belea cu care românu-i frate pare-se din Vremuri
De demult şi chiar de dinaintea de-a se trezi boier modern fanariot
Politician de astăzi citind trebăluind cu grijă colorată prin măruntaiele Haznalelor din mintea ascuţită brici şi strălucindă curăţată-n veci cu lama-ascuţitoarei de creioane colorate, O,-legendă-n realitate : o Oglindă.
Şi astfel, fiind tot pe-aici, putem să tragem ca concluzie, o-idee de cap cu minte, beri, belele şi colorate cercuri concetric concentrate Halucinogene
Că : Timpul, noi, de fapt, NU-L PIERDEM, ci-l CÎŞTIGĂM cu dibăcie
Citind şi Instruindu-ne în recluziunea haznalei noastre, O UNEALTĂ !
Mă-ntreb un pic per-pleX cum că precis, BEREA-ua şi BELEA-ua sînt printre Uneltele de primă mînă-a fraţilor români dînd-o din mînă-n mînă.
De-aceea şi de unde cam tot atîtea-ntrebări publicitare şi desigur
ATÎTA CAZNĂ ZILNIC COLORATĂ ROZ BEJ ŞOCOLATĂ