Dilema vecinului american
Cum se vede din America situaţia politică de la Bucureşti
- 29-06-2012
- Nr. 630
-
Radu JÖRGENSEN
- Politic
- 3 Comentarii
Îi găzduisem patrupedul nonagenar timp de două ore. Vorba vine nonagenar, dar dacă-i înmulţeşti vîrsta cu şapte… Treaba e că nu făcusem altceva decît să las bietul animal să facă purici (mă rog), aşa covrig, pe mochetă, lîngă fotoliul în care încercam să le explic unor studenţi, de-la-distanţă via laptop, Teorema lui Rolle. La întoarcere, după ce-şi recuperase cîinele, pensionarul mă invitase la o cafea arabică, jos, la Starbucks. Mi-am tras sandalele în picioare, bucuros să ies, pentru o juma’ de ceas, din rolul de pedagog, să nu mai fiu adică nevoit să dau explicaţii. Ţi-ai găsit… În fond, un Watergate Afară, 97 Fahrenheit, dinspre port nici o briză. În cafenea însă, aer condiţionat, trei mese cu fotolii de răchită, ne aşezăm la cea din colţ. De la primele replici aflu că vecinul e veteran al Războiului din Coreea, că îl preocupă istoria şi politica şi suferă pentru căderea în desuetudine a sistemului electoral american. După care simt cum, treptat, aflîndu-ne noi în an cu alegeri pentru Casa Albă, omul ajunge cumva să se scuze, ca american, pentru jocurile de culise ale politicii, numai alianţe de faţadă, cumetrii, concentrare de putere, trafic de influenţă. Or, eu, venit cîndva din Europa, […]
Citindu-va,nu pot spune decat ,care la vechii romani se concretiza prin apasarea degetului mare pe degetul aratator de la aceiasi mana,ca semn de incuviintare(un fel de OK !)
Un text inspirat,concis si, mai ales, sane – cum ar zice americanul. E cum nu se poate mai oportun aici, unde sminteala se extinde vertiginos.
Excelent domnule Jorgensen. Va admir umorul subtil si analiza patrunzatoare in „fapte: atat de romanesti.