Firescul omenesc în filigran

În imensa arhivă personală rămasă de la Maria Banuş se găsesc stocuri de corespondenţă, din ţară şi din străinătate, ce aşteaptă să fie ordonate în vederea explorării, ca sursă de informaţii inedite. Corespondenţii sînt extrem de diferiţi, mesajele s-au amestecat cum o fi vrut Dumnezeu, încît a le da de rost presupune o migală răbdătoare şi o generoasă investiţie de timp. De ani de zile, am tot descîlcit zecile de caiete, sutele de pagini de „Însemnări“ cu caracter de jurnal intim şi, mai departe, pentru a stabili identitatea persoanelor de contact, contemporani din aceeaşi breaslă, cimotii de toate gradele (de la mătuşi, cumnate, cumnaţi la veri şi nepoţi). De mare ajutor sînt mărturiile devotaţilor fii, Petre şi Tudor, dar nici ei, născuţi după război, nu deţin informaţii suficiente. Numai investigaţii meticuloase în presa timpului pot clarifica raporturi cu persoane dinainte şi de după 1930, cum am procedat, mai deunăzi, chiar în Observator cultural, pentru a reconstitui coordonatele schimbului epistolar dintre Maria Banuş şi Paul Păun, cînd nici nu trecuseră bine pragul adolescenţei ori, ceva mai tîrziu, cu Paul Celan, în contextul unor etape ale maturităţii.   Spre a nu pune la încercare răbdarea cui se pregăteşte, cu previzibil interes, să […]