O înfrîngere cît o victorie
- 03-08-2012
- Nr. 635
-
Cristian PÎRVULESCU
- Politic
- 1 Comentarii
Aparent, tactica boicotării referendumului din 29 iulie, pusă în scenă de Traian Băsescu și de echipa sa, a reușit. Realizarea cvorumului de 9.150.000 de votanți era – chiar din momentul în care a fost impus, în urma presiunilor internaționale – un pariu greu de cîștigat. Strategia externalizării crizei politice românești – la care a apelat în lipsă de sprijin politic și electoral intern Traian Băsescu, dar la care și-au dat concursul nu doar apropiații, ci și destul de mulți naivi de aici sau de afară care au legitimat teza „loviturii de stat“ – și-a atins scopul: revenirea lui Traian Băsescu la palatul Cotroceni. Deși nimic nu este sigur pînă ce verdictul Curții Constituționale, luat cu o majoritate calificată de două treimi din voturi (șase din cele nouă voturi), nu a fost încă pronunțat. Iar dacă nu va exista un verdict, în absența majorității calificate, este posibil să se recurgă la prevederile Articolului 3 din hotărîrea Parlamentului privind organizarea referendumului de revocare care stabilea că, în cazul invalidării scrutinului, legislativul va stabili calea de urmat. Totuși, șansele ca Băsescu să își reia funcția, chiar împotriva unui vot devastator, rămîn importante. Pentru că au lipsit 650.000 de voturi pentru ca scrutinul […]
„Pentru că au lipsit 650.000 de voturi pentru ca scrutinul să fie validat, cei aproape 8 milioane și jumătate de votanți prezenți la referendum riscă să fie aneantizați.”
Si daca erau 7 milioane era OK sa fie „aneantizati”? Dar daca erau 9.000.000.000 pentru si 9.000.000.001 contra, era ok ca primii sa fie „aneantizati”? Sa nu mai vorbinde faptul ca, intr-o societate ca cea americana, la alegerile prezidentiale exista posibilitatea reala de „aneantizare” a majoritatii… Sofismele dvs., domnule Parvulescu, sunt jenante pentru un teoretician al democratiei constitutionale.
Cred ca e evident ca, intr-o democratie, conteaza regulile. Iar regula de 50%+1 pentru demiterea presedintelui dupa suspendarea de catre parlament are sens – caci pune o piedica in plus unei proceduri riscante si relativ usor de abuzat (cum s-a intamplat, de fapt, acum, cand parlamentul a suspendat fara sa indeplineasca conditiile constitutionale).
Cat despre „complicata discutie statistica” – nu e complicata, e time-consuming dar simpla. Iar USL-ul avea doua strategii la dispozitie: amana discutia statistica pentru a debarcat urgent presedintele, profitand de euforia schimbarii de guvern; sau rezolva problema statistica si amana referendumul, mai usor – ipotetic – de castigat cu un numar mai mic de alegatori necesar pentru cvorum. A jucat strategia 1 si a pierdut.
In rest, legitimitatea e problema lui Basescu – si atat. Si e un atu pentru USL in eventualitatea unei coabitari. Doar ca USL nu se multumeste cu atu-ul, ci vrea cu necesitate tot pot-ul.