Cristian PÎRVULESCU

Istoria sau, mai bine zis, imaginea pe care oamenii și-o fac despre istorie se fasonează pornind de la circumstanțe accidentale, care sînt apoi distilate într-un discurs politic mai mult sau mai puțin structurat. De-a lungul timpului, dacă interesele grupurilor care-și revendică dreptul „suveran“ de a conduce intră în contradicție cu „istoria“ populațiilor supuse, relația dintre unii și ceilalți intră sub zodia cecului vicios. O istorie …

Formula a fost atît de mult utilizată, încît a devenit un loc comun: Europa este un spațiu predilect al democrației, al păcii și al cooperării. Dar, dacă stereotipurile sînt atît de bine înrădăcinate în „inconștientul colectiv“ încît nu pot fi schimbate peste noapte, în epoca fake news și a faptelor alternative, este mult mai eficientă schimbarea sensului termenului. Conștienți că o bună parte a populației …

De ce a declanșat PSD criza guvernamentală din iunie 2017? Să fi fost doar încercarea de a scoate din joc un concurent ce putea deveni redutabil pentru un Liviu Dragnea fragilizat de protestele din februarie? Ori o încercare a partidului de a prelua controlul asupra guvernului? Însă ar putea fi la fel de bine vorba despre un derapaj controlat, precum cele din cursele auto, care …

Impunerea prin forța votului a unei opinii, fie aceasta și (ultra)majoritară, împotriva unei minorități, nu este o formă de democrație, ci contrariul acesteia, o dictatură. Alexis de Tocqueville, atunci cînd scria Despre democrație în America, o numea „tirania majorității”. Iar Tocqueville nu venea pe un teren vid. În Principiile politicii (Principes de politique) Benjamin Constant avertiza: „eroarea celor care, din bună credință în dragostea lor …

Alegerile prezidențiale franceze din 7 mai 2017 au fost, parcă mai mult decît oricînd pe parcursul celor aproape șase decenii ale Republicii a V-a, subiect de îngrijorare internațională. Prezentate lumii întregi ca alegerile sfîrșitului unei lumi – în orice caz, al lumii liberale! –, prezidențialele franceze trebuiau să confirme sau să infirme tendința iliberală care părea să cuprindă lumea după Brexit și alegerea lui Donald …

Alegerile prezidențiale franceze de anul acesta au pus lumea cu sufletul la gură, astfel că politica franceză a devenit un fel de „polar“ (în Franța, prin „polar“ se desemnează romanul polițist), cu mare succes mediatic. Alegerile prezidențiale franceze din 2017, precum acțiunea filmului lui Jean-Luc Godard al cărui nume a inspirat titlul acestui articol, sînt (re)prezen­tate de presa de pretutindeni și de toate culorile în …

Impactul internetului asupra formării și informării electoratelor, efectul pervers al folosirii motoarelor de căutare, gaslighting-ul, difuzarea știrilor contrafăcute (fake news), apelul la realitățile alternative și foarte probabila intervenție a Serviciilor Secrete rusești în alegerile prezidențiale americane au atras atenția asupra caracterului relativ și improvizat al alegerilor. În acest context, alegerile prezidențiale franceze din 23 aprilie (primul tur) și 7 mai (al doilea tur) sînt privite …

Cu mai puțin de o lună înaintea celebrării celor 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, într-un moment simbolic, Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a prezentat, prin intermediul unui discurs ținut în fața Parlamentului European pe 1 martie, la Bruxelles, o Cartă albă privind viitorul Europei. Deși lansarea acestui document s-a produs, cel puțin în ce privește reacțiile presei, cam în același …

Protestele care au revigorat indignarea românească au ilustrat, o dată în plus, rolul crucial al clivajului rural-urban în construirea cadrelor conflictului politic românesc. Se ilustrează astfel ceea ce Fernand Braudel, în Gramatica civilizațiilor, credea a fi, plecînd de la Claude Lévi-Strauss, diferența dintre cultură și civilizație. Culturilor le-ar corespunde societățile care au tendința de a conserva o așa-zisă stare inițială, rămînînd simple „societăți fără istorie …

După nici două săptămîni de la debutul mandatului său, noul președinte american Donald Trump pune la încercare gradul de reziliență la iliberalism al instituțiilor politice, dar și al societății americane. E ceea ce anticipa deja într-un editorial de la sfîrșitul anului Fareed Zakaria, cel care lansa, acum două decenii, termenul „democrație iliberală“: „Am putea vedea creșterea democrației iliberale în Statele Unite ale Americii – ceva …

Cel care lansa acum două decenii un termen, devenit obsesiv astăzi, „democrație iliberală“, Fareed Zakaria, scria într-un editorial care a apărut în 28 decembrie 2016, în Washington Post, că se teme că, în actualul context american, „am putea vedea creșterea democrației iliberale în Statele Unite ale Americii – ceva care ar trebui să privească pe toată lumea, atît pe republicani, cît și pe democrați, atît …

Dacă, pe plan internațional, anul 2017 începe sub semnul unei ofensive fără precedent, în ultimele șapte decenii, a iliberalismului, întărit atît de alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite, cît și de asaltul informativ-propagandistic al Rusiei, în România noul an aduce o coabitare conflictuală de o nouă formă. Spre deosebire de precedentele coabitări (Emil Constantinescu – Radu Vasile, Traian Băsescu – Călin Popescu-Tăriceanu, …

La o primă privire, anul 2016 a stat sub semnul populismului. Și nu doar la noi, unde într-un an electoral populismul nu pare atît de straniu, ci peste tot, în Europa sau în lume. Însă eticheta prea largă a populismului poate fi folosită pentru a defini atitudini atît de diverse, încît să poată acoperi tot spectrul, de la extrema dreaptă fascizantă la extrema stîngă alterglobalistă. …

Democrația electorală – o formă minimală, cea mai puțin consistentă a democrației – pare să fi devenit un fel mecanism de exorcizare a modernității mai curînd decît o formă de participare rațională la formarea consensului în jurul interesului național. S-a ajuns pînă într-acolo încît democrația electorală să fie transformată în contrariul său, dictatura unei majorități active care se declară Majoritatea. O majoritate artificială, care, pentru …

Să fi devenit America altfel după alegerile din 8 noiembrie? Lumea să se fi schimbat radical după „noaptea americană“? Aparent, dacă urmărim dezbaterea publică, aici sau aiurea, așa s-ar părea! Dar aparențele înșală! Parafrazînd o cunoscută carte despre alegerile americane din 2004 – What’s the Matter with Kansas? How Conservatives Won the Heart of America de  Thomas Frank –, de fapt, ce s-a întîmplat cu …

Două Americi, dar totodată două lumi diametral opuse par să se înfrunte în alegerile prezidenţiale americane din 8 noiembrie. Totul decurge ca şi cînd cea mai neagă predicţie a părinţilor fondatori americani s-ar împlini: dictatura iraţională a unei majorităţii fabricate print-un aflux de ură riscă să scoată America de pe şine. Din precauţie, pentru a împiedica o astfel de posibilitate, părinţii fondatori au creat un …

Iliberalismul lui Viktor Orban nu a trecut prima probă a urnelor la care a fost supus, după enunţarea sa la tabăra de vară de la Băile Tuşnad, în 2014. Nu s-a realizat nici profeţia lansată anul acesta, cu ocazia aceluiaşi Tusványos, de acelaşi Viktor Orban: „Oaia neagră va deveni turmă“. Eşecul referendumului de duminică, 2 octombrie, pentru respingerea cotelor de refugiaţi nu este un succes …

Sînt alegătorii predispuşi să voteze cu anumite partide? Şi dacă da,  ce anume îi influenţează în cea mai mare măsură? Poziţionarea ideologică a partidelor, mecanica politică a sistemelor electorale sau tranzacţionarea voturilor? În România, legea electorală favorizează din start reprezentarea partidelor mari şi defavorizează în mod sistematic partidele noi sau mici. Atît sistemul d’Hondt, folosit la distribuirea resturilor la nivel naţional (a mandatelor nealocate la …

Criza democraţiei, multă vreme un subiect abordat mai degrabă la nivel teoretic, a devenit o problemă la ordinea zilei. Odată cu afirmarea din ce în ce mai vocală a preferinţei politice pentru (re)construcţii instituţionale bazate pe valorile unei aşa-zise democraţii iliberale, echilibrul democraţiilor este primejduit. Dacă, în 1983, problema enunţată încă din titlul cărţii lui Jean-François Revel, Comment les démocraties finissent (Cum sfîrşesc democraţiile) părea …

Nu doar trecutul, dar şi viitorul Românei poate depinde de Franţa! De o Franţă al cărui viitor nu poate fi decît european. Şi aceasta chiar dacă suveranismul, ca un cîntec de sirenă, tentează permanent societatea franceză! O Franţă antieuropeană nu ar mai fi Franţa, ci stafia ei! Dar astăzi, din nou, stafiile trecutului bîntuie o Europă care nu se mai regăseşte! Vocaţia europeană de lungă durată …