Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Agonia politică a unui președinte-jucător
- 10-08-2012
- Nr. 636
-
Paul CERNAT
- Politic
- 15 Comentarii
Recentele bulversări ale scenei politice autohtone mi-au adus în minte titlul unei broșuri polemice din anii ’80 a exilatului Victor Frunză despre regimul Ceauşescu: Cît mai poate trăi un cadavru politic? În cazul de față, mutatis mutandis, cadavrul politic este cel al președintelui suspendat Traian Băsescu, indiferent de modul în care Curtea Constituțională va soluţiona (sau nu) problema spinoasă a actualizării listelor de alegători de la referendumul de demitere în raport cu datele ultimului recensămînt al populației. După ce a acceptat regula jocului, participînd la dezbaterile din Parlament de după suspendare, după ce a anunțat că se va bate la referendum, că nu vrea să cîştige la masa verde și că va intra chiar în coliziune cu propriul partid dacă acesta va decide boicotul, externalizarea europeană a conflictului și presiunea pusă pe CCR pentru a introduce cvorumul de 50% plus unu, apoi retragerea strategică în fața unei înfrîngeri previzibile și ascunderea după paravanul absenteiștilor prin anunțarea boicotului total au aruncat în derizoriu teza propagandistică a „loviturii de stat“. Dacă ar fi fost convins de ea, Traian Băsescu ar fi anunțat de la început boicotul și ar fi refuzat orice dialog instituțional cu așa-zișii puciști parlamentari și guvernamentali. Dar […]
Domnule Cernat, n-ati putea sa faceti si o
analiza amanuntita a celor (doar)
3 luni de guvernare USL ?
Ar fi o provocare serioasa pentru dumneavoastra …
De ce sa mai asteptam inca 4 ani pentru o
analiza sistemica ? Putem face comparatia
inca de pe acum cu consecinte benefice pentru
societatea romaneasca …
analiza sistemica a realitatii; scurt si cuprinzator; clarificati aspectele esentiale; daca toti am avea clar in minte ceea ce dv. prezentati aici am putea aduce rapid o contributie, cat de mica,
la iesirea din marasmul ultimilor doi ani….
Extrem de bun articolul! Felicitari!
Nu cred ca d-lui Cernat sa-i foloseasca prea mult faptul ca sunteti de partea escapadelor d-sale prin nisipurile miscatoare ale analizelor politice si literare „dupa ureche”: partida este pierduta, Basescu (departe de a se transforma in cadavru) se-ntoarce din garaj cu fortze sporite, prostia se razbuna… iar „Mortii ma-ti” se prapadesc de ras.
Ramane sa ne intrebam cum ar fi reactionat la toate astea
„absenta din orice buchet”. (Parerea mea e ca s-ar fi ofilit de plictiseala si dezgust.)
Tot band, in cercul vostru stramt,
Prostia va petrece,
Si tot ce-aveti cu voi, in gand,
E daca’i vinul rece.
Cum nu vii, tu, Caragiale,
Ca, uitandu-te la ei,
Sa-i descrii, in Carnavale,
Cu baston si clopotei!
Nici vorba! Dar exista „tichia cu clopotei”, „serpi cu clopotei” si…”lepre”.
Domnule Paul Cernat, n-am să vă spun decît că sînt de partea dvs.
Mă tem numai că vom mai aştepta până să se încheie agonia, – răstimp în care se prea poate să ni se distribuie, ca unor leproşi ce sîntem, clopoţei…
Excelent Paul, ti-ai ratat cariera, esti mult mai bun la comentariu politic decat la critica literara.
Cu ocazia dialogului purtat pe marginea „romanului injuratura” cu inefabilul titlu „Mortii ma-ti”, mi-ati demonstrat faptul ca nu iubiti nici literatura romana, nici arta sau frumosul in genere, pentru a caror intelegere va lipseste orice pregatire si orice organ.
Intrat peste noapte in pielea de analist politic, cu articolul de saptamana aceasta imi demonstrati ca nu va iubiti nici tzara, pe care sunteti gata s-o abandonati pe mana unor aventurieri iresponsabili si dubiosi iesiti din pepiniera Iliescu-Voiculescu numai pentru a da curs pasiunilor dezlantuite ale momentului – chiar si cu pretul intoarcerii la cele mai sumbre traditii ale izolarii internationale si ale obtuzittaii nationaliste de tip ceausist.
Atat in critica literara cat si in comentariul politic sunteti un virtuoz al GRAMATICII domeniilor respective, pe care o utilizati drept scop in sine, fara a va pune niciun moment intrebarea daca nu cumva instrumentul respectiv exista pentru a exprima si o anumita idee, respectiv o vibratie a inimii si a sufletului (ce notiuni vetuste si anacronice, nu-i asa?) in raport cu fenomenele artistice sau sociale care servesc drept pretext al analizei.
Va imaginati poate ca acesta este drumul artei moderne in genere – cand de fapt nu e decat expresia pervertirii si transformarii ei in simpla rutina si reproductibilitate mecanica.
„Cred că nebunia atotdistructivă a acestui război fratricid poate să înceteze „…Da. Dar asta nu se poate cât timp ramâne Băsescu. Şi nici nu se va produce imediat după ce el nu va mai fi, pentru că unii vor visa (şi chiar vor încerca să slujească, pentru că năravul din fire n-are lecuire) clone ale sale…
Sa recapitulam:
1. Acceptarea PRACTICA a precedentului Referendum, asupra modificarii structurii Parlamentului, NECONTESTAT de nimeni, va apare „sideranta”, „instigat manelista”;
2. Cum mentionati, Presedintele isi ofera, ulterior, repetat, DEMISIA in schimbul respectarii rezultatului votului;
3. Ultimul Referendum, nu este nici INOPORTUN, nici SUSPECT, nici PAGUBOS, nici FRAUDULOS, nici PENAL, nici (om vedea), ci doar adevarata expresie a valorilor democratiei, civismului, etc.
Cu asta, Domnule Cernat, ati devenit, vorba unui vechi prieten, MONDIAL PE TARA. Ati zdrobit concurenta (redutabila si ea, cum vad) si ati luat tot AURUL. Nu doar, citez de data asta pe un confrate (mai mare) de-al dvs., la CONTORSIONISM. Ci si la:
(sub)SOL, CAL(de bataie), INELE(in nas), PARALELE(inegale), SARITURI(in cap) si, desigur, BARNA(in ochi).
Data viitoare va puteti manifesta discernamantul, profesionalismul si probitatea scriind despre Marea Teorema a lui Fermat. Promit sa nu comentez. Cum numele cu care semnez este cel real, va puteti convinge, usor, de generozitatea ofertei.
Superba analiza. Dar…întrebarea intrebarilor este: „Pe cand o Alianta pentru Romania Profunda”?… Fie chiar, initial, sub forma unui club de dezbateri intelectuale in jurul acestei idei programatice, o structură care ar elabora și ar impune în opinia publică românească un proiect national de alternativa la fripturismul politic interminabil (de pe ambele maluri ale Prutului).
foarte bine scris
@ilinca: multumesc. Aveti perfecta dreptate in privinta politetii:) Departe de mine gindul de a-l considera pe Lazaroiu persoana din elita, dar nu-i vina mea daca atitea persoane care chiar fac parte din ea ii impartasesc ideile, eufemistic spus, nastrusnice.
Foarte frumos articol si mai ales realist. Din pacate, caldura persistenta din ultima perioada a afectat grav capacitatea de cogitare a multor votanti, direct interesati sau nu in evenimentele recente.
As avea o remarca: sunteti prea politicos folosind in text termenul „elita(e)”, probabil si din lipsa altuia care sa defineasca mai aproape de realitate pe multi dintre cei la care va referiti, si care sa fie…publicabil (termenul). Nu de alta, dar se subintelege ca pana si Lazaroiu ar face parte din „elite” iar el saracul nici nu este capabil sa inteleaga un articol oarecare din „Le Figaro”. Imi imaginez ce-ar fi comentat despre un text de genul „Condamnés à mort ou condamnés à vivre ” si mai ales ce l-ar fi „consiliat” pe presedinte pe vremea cand avea atarnata de coada pozitia respectiva.
Inca o data, un articol frumos care merita citit si inteles de cat mai multe persoane, inclusiv de cele din „elita”.