DE RECITIT. Murti-Bing
- 24-08-2012
- Nr. 638
-
Czesław MIŁOSZ
- Editorial
- 4 Comentarii
În anul 1932, la Varşovia apăruse o carte bizară. Era un roman în două volume intitulat Nesaţul. Autorul lui era St.I. Witkiewicz, filosof, pictor şi scriitor. Această carte, probabil ca şi romanul anterior, Adio toamnă!, nu putea să se bizuie pe un număr mare de cititori. Limbajul folosit de autor era dificil, plin de cuvinte noi, pe care Witkiewicz singur le crease; descrierile de scene erotice şocante se învecinau cu pagini întregi de discuţii despre Husserl, Carnap şi alţi teoreticieni contemporani ai cunoaşterii. Mai mult, nu totdeauna se putea delimita seriozitatea de clovnerie, iar tema părea a fi o pură fantezie. Acţiunea romanului se petrecea în Europa, mai concret în Polonia, într-un moment neprecizat din trecut, care putea fi amplasat la fel de bine în prezent, adică s-ar fi putut petrece în anii ’30, ’40, ’50. Mediul prezentat era acela al muzicienilor, pictorilor, filozofilor, al aristocraţiei şi al ofiţerilor superiori. Întreaga carte nu era altceva decît un studiu al descompunerii: muzică aiurită bazată pe disonanţe, perversiuni erotice, consumul generalizat de droguri, rătăcirea gîndurilor ce-şi căutau zadarnic un sprijin, pervertirea falsă la catolicism, afecţiuni psihice complicate. Toate acestea se întîmplau în momentul cînd se spunea că civilizaţia occidentală este ameninţată şi […]
Stralucita realizare pentru jocul ALBA-NEAGRA …
Mi-ati luat-o inainte! Aferim. Cat despre PSdR, nu-i
Poporul aparat vartos de „intelectualii DE BINE” de vreo 60 de ani ?!
Totusi, ce mare sansa post scriptum-ul… Ni se iau solzii de pe vedere si intelegem de ce trebuie batut calul cit e cald: ca sa priceapa shaua (hermeneutica ne spune ca exista o legatura directa intre sha si poveste). Profetiile universaliste, avem noroc, la nevoie se cunosc, aidoma prietenului. Ce ne facem insa cu intentia, foarte explicita, a autorului ? Caci demersul miloszian e \”in order to understand the situation of a writer in a people\’s democracy \” chiar daca, altminterea, spuza invaziei neobarbarilor postmoderni si contemporani poate fi trasa pe turta convenabila.
FĂRĂ SĂ INTRĂM ÎN DETALII
Cum “Murti-Bingismul” în România şi-a făcut apariţia, în modul cel mai evident,cel puţin odată cu apariţia Bolşevicilor Comunişti Sovietici şi s-a “cronicizat” extrem de iute printr-un tratament forţat, Mortal, pînă în decembrie 1989 după care, ca prin miracol, s-a modernizat-eliberat-liberalizat subtil, numindu-se în toate felurile, TOCMAI în A îmbuiba şi mai abitir mintea oamenilor cu diversiuni şi Traduceri Incoerente Trunchiate, cam ca cea de-aici, pentru că în REALTATE, în crunta realitate, “multi-bingismul”la români, din 1990 pînă azi s-ar putea traduce mai corect prin “iliescianism” PLUS “constantinescianism”, PLUS, şi-abia azi mai recent, “băsescianism”, iar în curînd în “pontanismo-antonescianism”.
Reiese astfel în Evidenţă, CĂ MAI CORECT ar fi fost , ca traducerea să fie : Post-NEO-Comunismism-Perestroikanism-Maidanism-Manelist-ETC.ianism.
Redacţia postează, după umila noastră părere, în acest P.S., o traducerea eronată, excesivă, ideologică, inexactă, insuficientă şi EXTREM de subiectivă.
Precizăm că traducerea noastră nu-i decît UNA dintre MIILE de traduceri EXTREM de Posibile în contextul societăţii româneşti actuaclisnisme.