Norman Manea despre situaţia de la ICR

Interviul cu Dan Shafran mi s-a părut foarte exact şi nu aş putea decît să sper – fără speranţă –, că ar avea un minim ecou în birourile capitonate ale diletanţilor politici aflaţi la butoanele de comandă ale ţării. Situaţia din România de azi este burlescă şi grotescă, cu vizibile inserţii de mîrşăvie şi mari infuzii de prostie. Aşa cum am mai scris, recent, cei „trei crai de la răsărit“, Băsescu, marinarul autocrat, dezavuat sever de electorat, Ponta-plagiatorul, care a pierdut orice încredere din partea Occidentului şi Crin, cu floarea răzbunării la butonieră, ar trebui să se retragă sau să fie „retraşi“ de pe scena politică. În speranţa, şi ea vagă, că vor aparea figuri de politicieni mai puţin dedaţi la dulceţurile usturoiate ale corupţiei, demagogiei şi nepotismului din ţara lui „nea Iancu“, cel care, în mentalitatea autorilor antologici ai Ordonanţei guvernamentale privind vechiul şi noul ICR, ar fi trebuit să fie instruit, la Berlin, cum să-şi pastreze, bietul de el, „identitatea naţională“, nu să-l asculte, cumva, pe Enescu în sălile germane sau să-l admire pe Brâncuşi în muzeele pariziene şi ale lumii.