BAZAR DE SCRIITOR. Un weekend cu Momo

Vara trecută, am făcut pătura cu poveşti. În luna august, cînd căldurile încă nu slăbiseră, într-un apartament de bloc, am pus pe covor o pătură: spaţiul pentru poveşti. Acolo, am citit cu găluşca Teo Hobbitul. A trebuit să-i explic multe, dar mai ales ce este cu Gollum, de care-i era frică. A trebuit să-i explic cum a fost devorat, măcinat de obsesia pentru inelul preţios şi cum a devenit o creatură subterană. A trebuit să-i explic multe. Şi mi-a plăcut. Cel mai tare mi-a plăcut că pe spaţiul păturii eram noi două şi o poveste. Şi mi-am adus aminte cît de mult îmi plăcea să mă ascund cu o carte de poveşti în vie şi să mănînc struguri direct de pe viţe. Via era bătrînă şi stufoasă şi stăteam acolo ca sub un umbrar. Vara asta, am dat peste Momo. Momo, ce este Momo?, am fost întrebată. E Momo de Michael Ende, am răspuns. Mai aveam puţin şi spuneam: cum, n-o cunoşti pe Momo, fetiţa care le-a înapoiat oamenilor timpul furat?   Basmul-roman de Michael Ende, destul de diferit de Poveste fără sfîrşit, a fost apropiat de realismul magic, dar cred că avem de-a face mai degrabă cu un roman […]