Patru note pentru tinerii actori
- 12-09-2012
- Nr. 641
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 1 Comentarii
A trecut o săptămînă de la Gala Tînărului Actor – HOP. Cum tradiționala întîlnire dintre concurenți și invitați (directori de teatre, critici etc.) n-a mai avut loc, iată mai jos micul meu monolog adresat tinerilor actori – nu față-n față, ci prin intermediar. 1. O să vă surprindă, poate, dar mai toți spectatorii de la Mangalia sînt cît se poate de familiarizați cu cît de greu e să fii tînăr absolvent de teatru în România – invitații, pentru că fac parte din aceeași profesie, iar publicul din Mangalia – pentru că aude despre asta de pe scenă, în felurile variante, la fiecare ediție a Galei. Teatrul nu e o arenă de ținut discursuri și similimilogeli, uneori și agresive, ci un spațiu al „poveștii“ și al revelației construite prin emoție – mă aștept, dacă e să rezonez ca spectator și cetățean cu condiția precară a tinerilor actori, ca această dramă a lor să fie spusă astfel încît să mă convingă emoțional, nu să mi se scoată ochii cu sistemul mafiot și nedrept. La fel cum m-aș aștepta ca măcar noua generație să se deprindă a privi și în jur – la condiția la fel de precară a altor categorii sociale, […]
…te urci pe scena si debitezi niste vorbe memorate ,fara sa intelegi semnificatia lor in parte si impreuna.Majoritatea actorilor tineri si mai putin tineri nu inteleg semnificatia tecstelor, cat despre personajele pe care le joaca…se joaca pe ei personaje cu ochi de peste fiert care nu exprima nimic.Din nefericire mai ales la noi , teatrul si slujitorii lui sunt oglinda fidela a societatii. Dar cred ca totul este inutil.