Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Să fie greşeala lui Rousseau?
- 20-09-2012
- Nr. 642
-
Cristian PÎRVULESCU
- Actualitate
- 3 Comentarii
Ca de fiecare dată cînd începe școala, opinia publică românească redescoperă problemele educației. După patru ani de criză economică și aproape trei ani de austeritate, învățămîntul românesc, călit în reforme mereu începute și niciodată terminate, abia dacă mai supraviețuiește. Iar cînd e vorba despre învățămînt, mai ales despre țelurile sale, Rousseau este o referință obligatorie. Și așa ar fi trebuit să fie și în acest an, cînd se sărbătorește tricentenarul nașterii filozofului genevez. Dar anul 2012 nu a fost ocazia redescoperirii lui Rousseau. În orice caz, nu în România, însă nici în Franța, țara sa de adopție care îi datorează atît de mult, ocazia a fost mai degrabă ratată. Spiritul lui Rousseau nu s-a mai regăsit nici în dezbaterea publică de aici sau de aiurea, nici în etosul popular. Egalitatea și, implicit nenumita, dar căutata democrație, pe care genevezul le punea la baza contractului social, sînt astăzi privite cu condescendență. Așa că Rousseau, apostolul egalității și al suveranității populare, ideologul revoluției franceze, nu doar că nu se mai poartă, dar pare să fi devenit „inamicul public numărul unu“, responsabil pentru toate „excesele“ demosului și ale democrației. Mai ales ale democrației sociale și ale corolarului său, statul social, de care […]
Nu e nici o scofala, problemele scolii nu i se datoreaza, evident, lui Rousseau. Gavroche, fara internet, si cu limite bibliografice obiective in plus de cele subiective, n-a pus problema corect. Problemele scolii se datoreaza faptului ca exista scoala. Deci pe-acolo trebuie sa cautam. Si, iata, progresul (ce minunat lucru!) in zilele mai apropiate de noi, a pus degetul pe rana:
qui a eu cette idée folle
un jour d’inventer l’école?
c’est ce Sacré Charlemagne
sacré Charlemagneeee…
ca-i vorba de „educatzie democratica”…
Desigur, educatzia *trebuie sa fie* chiar *democratica*: ceea ce-nsamna a *da* educatzie *tuturor|*.
Educatziunea-i , insa, *una*, diplomele* sunt o *alta*.
Ca, educatziunea-i *chiar data tuturor*, da’ *fiecare-shi „ia”
chiar ce vrea/poate* da pan’ ea, n-asha?
Ca, precum *bine se shtie*, numa’ v-o 80% din populatzie *asuda*, transpira, adica, atuncea cand e „pusa” d-a rezolva o problema „cu capu’ „…
E un *fapt*, e o trebshoara „shtiintzific dovedita”, v-o pot confirma cam tatzi „profii” de Universitate…
Sh-atunci? Da’ *di ce* sa *nenoroceshti* 80% populatziune, cu diplome *fara de acoperire*? Da’ di ce sa *nu chiar educi* pe cei 80% in domenii *mai practice*?
O intrebare *simpla*, la-ndemana chiar *oricui*. Raspuns?
Ia uitatzi-va la *miriada* de „Universitatzi „, sa le spunem, „capusha”: cu ce anume s-ocupa ele? Cu „bla-bla”. Ca, *una* nu are un atelier, *una* nu face „chestii poli-tehnice”, de care-am avea nevoie, etc. De ce? Pai, pen’ ca *nu vor sa investeasca*, pen’ ca vor sa „traga” chiar tat banu’…
Shi, *desigur*, un *meseriash bun* cashtiga de muuulte ori mai mult decat un profesor prost, n-asha?
Dar, desigur: *”cartonu’ * – asta-i „omoara” pa parintzii (decretzeii d-odinioara), care-mi fusera *elevi*.
Ca ei nu prea *ajunsesera* pa la „inalte shcoale” pa vremea lu’ Ceashca & au, uite, chiar *nostalgia* „papirului”…
Invatzamantu’ nost e „pa butuci” pen’ ca *nu se conformeaza legii naturii*. De *aia* avem *atatzia shomeri cu diploma*. D-acolo „vin” (pa buna dreptate) astfel d-articole, precum asta, al autorului.
Nea Marin
„Dacă ar fi așa, atunci școala finlandeză, cea mai performantă – o arată multe cercetări comparative precum PISA (programul internațional pentru monitorizarea capacității de învățare a elevilor) – din lume nu ar trebui să existe.”
asta-i un sofism. se cheama falsa generalizare. daca un sistem educational merge bine nu inseamna ca toate ca el merg bine. a ignora cuvantul cel mai important in ecuatie, finlanda, e fie manipulare, fie reavointa, fie si una si alta.
oricum, faptul ca cele mai bune universitati din lume sunt particulare spune multe (din pacate, nu si despre mediul universitar privat de la noi)