Harta cerului

În timpul marşului pe gheţuri, Reynolds evită să stea lîngă căpitan, deşi acela ar fi fost locul cel mai potrivit pentru el. Nu avea chef să se angajeze în vreun duel verbal cu Macready în timp ce avansau prin zăpadă, astfel că rămase intenţionat în urmă, pînă ce ajunse lîngă Griffin, pricăjitul marinar care prin comentariile lui reuşise să-i aţîţe curiozitatea. Îşi aminti că Griffin se înrolase pe Annawan în ultimul moment, cînd echipajul era deja format. Insistenţele sale de a face parte din Serviciul de descoperiri învinseseră reticenţa lui Macready, fapt care denota atît pasiunea marinarului pentru acea călătorie, cît şi abilitatea sa de a evita obstacolele care îi ieşeau în cale, mai ales căpitanii grosolani şi intransigenţi. Dar oare de ce era atît de important pentru Griffin să se afle acolo, cu ei, îngheţînd de frig, se întrebă Reynolds. […] – De ce v-aţi înrolat în această expediţie, Griffin? îl întrebă direct. Credeţi în lumea din adîncuri? Marinarul se uită la el uimit preţ de cîteva secunde. Avea mustăcioara plină de brumă şi exploratorul se gîndi că, atunci cînd se vor întoarce la corabie, nu va avea altă soluţie decît să-şi tundă părul îngheţat. Tocmai din această cauză, […]