SOFTUL ROMÂN. Postacii
- 21-09-2012
- Nr. 642
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 18 Comentarii
Comentatorii ediţiilor on-line ale gazetelor, cîte mai sînt, actuale (nu mai puţin aceasta), poartă, într-un jargon recent, numele de postaci. Termenul (un nomen agentis, doct vorbind) provine, bineînţeles, din prelungirea cu sufixul -ac a verbulului la modă a posta, – tot astfel cum un răspîndac e cel ce răspîndeşte zvonuri, sau un cufundac o pasăre cu smoc (era să spun cu fundă!) ce-şi cufundă capul în apă, după hrană. Ei bine, dacă pînă şi de-a posti poţi fi scutit (pe caz de boală, îndeobşte), fără să treci drept apostat, a posta, zilnic sau hebdomadar, e, pentru postaci, o datorie sacră. S-ar părea că unii dintre-aceştia, întrebaţi „care vă este postul?“, ar putea răspunde scurt: „postaci“. „În part-time?“ „Nu, cu normă-ntreagă.“ Cum să-ţi explici, altminteri, că mulţi dintr-înşii „mătură“, hebdomadar sau zilnic, o vastă plajă de ediţii on-line, utilizînd, majoritatea, nick-uri, adikătly policre! Atunci cînd n-o pot face, postacii, vai, devin tot mai posaci. Făcînd un pas în urmă, trebuie să adaug că „adicătly“ nu-i inovaţia mea, termenul hazos aparţinîndu-i tot unui nickname, dar de-o cu totul altă speţă, cu care schimbul de mesaje este plăcut şi instructiv… Căci nu-s atît de mizantrop (n-am, din păcate, alt cuvînt!), încît să […]
Ma tem ca dialogul nostru iese in afara sferei de interes a cititorilor revistei (ca sa nu mai vorbim de simplii „postaci”).
Daca vreti sa continuam ‘non larvati’, imi puteti scrie (si v-as raspunde cu interes) la adresa
[email protected]
Daca nu – nu…
@Daca_nu_nu
M-iti ierta de intruziune insa, consumind un rond de noapte, ceva ce nu mi-era adresat insa e de domeniu public m-a acrosat, a n-a oara folosita de d. voastra, formula de incheiere. Abia dup-aia , ridicind privirea-mi, m-ati dus fara sa vreti/vreau, la Melencolia lui Dürer (à propos, cred ca domnisorul coconas ce aveti ar putea fi destul de virstnic incit sa fie interesat de careul magic din gravura, un fel de aritmetica distractiva) si la un immense soleil noir d’où rayonne la nuit. Dar sa nu divagam. Nu stiu ce-mi veni, ca nu-i paranoie hermeneutica cu tot dinadinsul, dar formula cu care ati incuiet ma munceste intru a crede ca, dincolo de latinie (dar si impreuna cu ea), un ascendant helenic, precrestin, va pastoreste raporturile cu deitatea (nu zic divinitatea). E o ipoteza pe care o incerc spre a intrezari ce s-a intimplat intre Dominus vobiscum cel crestin (&catholic) si Deus nobiscum care, surprinzator, nu mi-l evoca, pe precedentul, ci pe Agnostos Theos, al elinilor visind sa-si transceada politeismul ori doar simpli vizionari. Ei, asta e, oricum, mesajul asta , date fiind ora si momentul cind il incredintez , nu are sorti prea izbinditori sa ajunga/sada la vedere insa, daca nici de data asta nu m-as fi intrebat cu voce scrisa, as fi riscat o insomnie (cind intri la idee, fandaxia-i gata).
Domnule Moroianu,
Mi-ar fi plăcut să mă aflu în stare de polemica şi azi, însă îmi pare treaba că-şi vârî dracul coada şi mă făcu să caz în cu melaholie butoiul… Nu voi păstra linia polemică, aşadar, ci – da, miraţi-vă! – o să vă fac o confesiune… (Sau mai multe, după caz, vorba cui ştim.)
Domnule Moroianu,
De la traducătorul lui Cusanus am pretenţia să nu-mi redea un cuvânt prin diferitul său. N-am spus „opusul”, ci diferitul; probabil dvs. aţi mers pe mâna lui coincidentia oppositorum, dacă mi-aţi dat drept sinonim perfect al lui „a sugera” pe „a inspira”… După mine, una-i „in” şi alta-i „sub”. Cum însă nu-i terenul meu – şi cred că nici al dvs. – acesta, al jocurilor lexicale cu folos, cred că-i mai bine să lăsăm maestrului Şerban Foarţă această plăcută datorie, întru a noastră desfătarea şi spre binele comun. Nu de alta, dar, în faţa D-Sale, niciunul de-aci n-avem a trece cu destulă cinste într-un teren deja adjudecat (lui).
Despre d-na Anastase, cum că nu mi-aţi răspuns mare lucru, vă înţeleg aşijderea, ba chiar vă dau dreptate: nici eu nu cred că mare lucru de capul dânsei ar fi. Dar, dacă eu vă dau dreptate domniei voastre în a nu scrie despre ceva ce nu vă pare demn de luat în seamă, apoi cer îngăduinţă de-a-mi permite aceeaşi atitudine şi faţă de maestrul Foarţă, care, la rându-i, şi domnia sa are, cum şi dvs. aşadar, libertatea de-a NU scrie despre ce nu consideră demn de luat în seamă. Scuze pentru redundanţă, dar, ştiţi cum e: coincidentia oppositorum şi repetitia est mater studiorum (vedeţi că şi eu ştiu zicători şi proverbe?!).
Altfel, întocmai, dle Moroianu, întocmai cum spuneaţi, ce
naşte din pisică şoareci mănâncă: din Iliescu purces-a PSD-ul, din Iliescu purces-a PDL-ul, adicătly toţi de la o ţâţă-au suptără şi pre toţi acelaşi rând de braţe i-au legănatără, quia Iliesci sunt et in Iliescum ibunt.
Acuma să trec la ale mele…
Domnule Moroianu,
Sunt tristă azi. Ştiţi de ce? Fiindcă am constatat (fără nicio legătură cu dvs. sau cu ceilalţi comentatori de aici) că, în România, poţi scrie liniştit „şedinţa V-A FII reprogamată”, dar să fii, totodată, expert în traductologie şi interpretare… Păi, să nu te doară mintea, când auzi că există pre aiastă lume oameni mai pricepuţi în limbi străine decât în tainele maternei? De-aceea-s, astăzi, supărată, iar dvs. mă veţi înţelege.
Da, am multe îngrijorări, chiar foarte multe.
Câtă vreme însă vorbim engleza, eu gândesc că da de nu mă mai doare capul… Doară n-o fi chiar moarte de om să fii convins că (citez): NOŞTRI, VOŞTRI, ORICE-AR FI / SE SCRIE CU TREI DE I. (Sic!!!)
Deus nobiscum.
Stimata doamna/domnisoara,
1. Acel „cine v-a inspirat” ar fi fost un bun exemplu de ‘opacitate referentiala’, daca din continuarea comentariului meu n-ar fi reiesit foarte clar ca nu era vorba de intrebarea: „din cine v-ati inspirat?”, ci de: „la cine faceati aluzie?”. Pana aici, totul a fost, deci, o simpla cochetarie…
2. Revenind la motivul impartialitatii, va reamintesc: Spectacolul la care vara trecuta am fost martori nu era unul de teatru traditional, la care calitatile si defectele protagonistilor sa fie apreciate in cheie estetica, sub semnul contemplarii dezinteresate si al comparatiilor stilistice, ci o lupta intre doua haite de lupi, una formata din exemplare relativ satule si obosite dupa ospatul unui ciclu electoral aproape complet, cealalta hamesita, cu ochii injectati si pe punctul de a-si pierde „uzul ratiunii” datorita ajungerii nemeritate la putere (prin jocul incalificabil al unei clici parlamentare de transfugi si negustori de voturi).
3. In aceste conditii, a pretinde ca „vezi defectele uneia din parti” fara a te osteni sa le masori si pe ale celeilalte (si a incerca sa stabilesti care din ele reprezinta RAUL MAI MIC in conditiile date) mi se pare, in cel mai bun caz, o dovada de crasa indiferentza fata de milioanele de oameni a caror soarta se afla in joc.
4. In incheiere reiau textul a doua proverbe pe care i le-am semnalat maestrului cu doua saptamani in urma.
a) Cu referire la originea iliesciana a echipei pesediste aflate in prezent la putere: „Ce naste din pisica soarece mananca!”
b) Cu referire la consecintele previzibile ale unei victorii useliste zdrobitoare in viitoarele alegeri:
„Sa nu-i dea Dumnezeu Românului mintea lui cea de pe urma!”
PS Nu v-am raspuns nimic despre jalnica doamna Anastase, fiindca mi s-a parut totdeauna un personaj de opereta. La fel ca si „seful cel mare”, de fapt – pana cand numirile pesediste la educatie si circul subsecvent m-au facut sa-mi revizuiesc partial opiniile…
Dar dvs chiar nu aveti nicio alta ingrijorare despre ceea ce va urma in urmatorii 4 ani?
Nu ! Faceti o usoara „alunecare” de la logica: ceea ce spuneti
este corect doar ca nu se aplica situatiei de fata. Domnul
Serban Foarta are o anumita partinire (inexplicabila, dupa
mine), iar in acest articol aduce unele „injurii” celor care
comenteaza …Inclusiv unora care ii pretuiesc poezia ! Nu
si partinitatea …
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/paleontologie-serban-foarta
Domnule Moroianu,
Am cel puţin două motive să vă stimez: matematica şi latina. Din cel puţin aceste două motive, mă aşteptam ca întrebarea dvs. să sune „ce v-a sugerat această metaforă” şi nu „cine”, fiindcă o astfel de formulare m-ar putea face să cred că nu mă consideraţi capabilă de a gândi cu propria-mi minte, lucru pe care îl consider o jignire şi pe care niciodată nu l-aş fi putut gândi cu privire la dvs., din tocmai motivele enunţate mai sus.
Ca să vedeţi că ştiu la omenie, totuşi, vă voi răspunde: viaţa, domnule Moroianu, viaţa (cu experienţa ei de până acum) mi-a sugerat această metaforă.
În ce priveşte „decapitarea” instituţiilor de care vorbiţi, vă asigur că discuţia alunecă pe altă pantă; prin exemplul meu, eu nu puneam în discuţie o chestiune politică, ci faptul că nu eşti neapărat de partea unora dacă vezi defectele celorlalţi.
Spuneţi sine ira et studio. De acord. Să judecăm la calm şi cu vorbe faine: Aşteptaţi de la Şerban Foarţă să ia în cătare cutare sau cutare segment din viaţa publică şi / sau politică, pentru a dovedi că nu este partinic. Bun. Vă înţeleg îngrijorarea cu privire la „decapitarea” instituţiilor pomenite mai sus. Ok. Dar vă întreb: când s-a făcut „capitarea” aţi manifestat vreo îngrijorare? Nu, nu mă refer la dl Blaga, a cărui activitate politică de până la „capitare” este cunoscută, ci mă refer la dna Anastase. Vi s-a părut ok numirea d-sale la şefia Camerei? Ce-o recomada pe doamna Anastase pentru o demnitate atât de însemnată? „Vocea şi talientul mieu”, vorba cui ştim. Iar dvs. consideraţi că înlăturarea d-sale de la conducerea CD a fost „decapitare”… Uite că sunt oameni care judecă altfel. Există libertatea cuvântului / a gândului / a judecăţii în România? Dacă da, eu cred toată lumea are drept de exprimare, inclusiv eu, inclusiv dvs., inclusiv poetul Şerban Foarţă.
Dacă tot aţi apelat la sugestiva imagine a „pietonilor care se avîntă ca berbecii pe trecere”, de ce nu precizaţi si cine v-a sugerat această metaforă?
Să fie vorba despre personajele care au pus (sau au încercat să pună) în operă decapitarea instituţiei Avocatului Poporuilui, a preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, a Curţii Constituţionale şi suspendarea (eşuată) a preşedintelui ţării?
Sau dacă n-am ghicit, cam ce fel de „îngrijorare” (şi ce fel de imparţialitate) aveţi de fapt în vedere?
Eu nu i-am reprosat maestrului Foarţă (pentru care am multă pretuire) nicio „inspiraţie nepermisă din opera dilematica a nasului”: inspiraţia devine nepermisă atunci cand atentează la o idee de valoare, nu la clişee şi pseudo-vorbe de spirit. Aici era vorba de RPETITIVITATE şi IMPOLITEŢE (materializată, aceasta din urmă, în utilizarea pavloviană a termenului „postac” pentru a-i înfiera pe cei ce nu-i împărtăşesc convingerile politice de neclintit prin argumente.)
Dvs consideraţi însă că există autori şi puncte de vedere intangibile?
Urmând „logica” dlui @profesor, dacă eu aş scrie, să zicem, un articol despre pietonii care se-avântă ca berbecii pe trecere(a de pietoni), fără să se asigure, oarecine ar putea pricepe din articolul meu că ţin partea descreieraţilor vitezomani care intră-n trecere(a de pietoni) ca-n brânză. Or, asta urmăresc eu, să se facă loc pe treceri pentru descreieraţi? Nu cumva mă îngrijorează soarta nefericitului/nefericiţilor angajaţi în trecere, de care, vreau, nu vreau, depinde, într-un fel şi soarta mea, şi eu participant la trafic (măcar că nu-i cunosc)?!
Deci (recapitulez):
Din perspectiva oarecui, a-ţi exprima îngrijorarea şi / sau nemulţumirea cu privire la cutare lucru / persoană înseamnă să ţii cu partea adversă. Interesantă logică.
Stati rau cu logica sau cu ideologia… Pai, tot asta ii dorim
dlui Foarta, inspiratie nu transpiratie „partinica” …
Dl Moroianu reactioneaza intocmai dupa descrierea D-lui Foarta: „monitorizeaza si cheama la ordine” dupa o usoara acuzatie de inspiratie (nepermisa) din opera dilematica a Nasului. Nu mai vorbesc de mania majusculelor des intalnita la postacii „profesori si examinatori”.
de ce va faceti sange rau, domnule foarta? cine va injura va injura tot timpul, indiferent ce scrieti, cine va pretuieste va pretuieste oricum si oricand, esential este sa aveti sanatate si inspiratie sa puteti scrie, ca detractori si rauvoitori se vor gasi pe toate drumurile.
oameni omenosi si drept la suflet, care sa citeasca curat un articol sau o carte de dumneavoastra sunt multi, dar nu intervin decat foarte rar. „Postacii” sunt agresivi, au o rautate gratuita sa va atace si sa va sfarme fiecare cuvant.
sanatate, inspiratie si curaj in fata furtunilor vietii!
va citesc cu nesat si va pretuiesc!
Cit despre explicatiuni-interpretatiunile lingvistice si alte explicatiuni literaro-pshihanalitoase, ele ar fi explicabile acceptabile in contextul manelizat al Romanicii de astazi DAR daca le-am vedea de-aici, din interiorul elitelor noastre culturale, suna cam ciudat, bizar, “nashpa”(sic!)
Cam cum ziceam, sa fim ceva mai seriosi, ca nu merita sa ne degradam chiar asa !
Dar cui sa spui ca toti care comentam pe-aici sintem chiar colegi, amici de suferinta, de „scriitura”, preteni chiar poate, adversari de dezbateri, si/DAR fiecare cu opiniunea sa, cu stilul sau, cu parerile si solutiile lui, cu observatiunile cele, mai otova, mai cursive, mai matematice, logice, rationale, mai alandala sau hodoronctronc, DAR toti suntem laolalta intru aceeasi poveste, ar fi pacat de Dumnezeu sa ne improscam unii pe altii, direct personal ca la piata, ZAU ! sa raminem la IDEI si la ARGUMENTEle temelor din subiecte.
Dosarele de caracterizare apartin unui alt timp, altor vremuri, urite foc si para.
Pace si intelepciune ! ca doar nu suntem doar niste “prostaci”(sic!)
Hai sa fim si noi seriosi ! c-a venit timpul si-i chiar si vremea !
Din aventura verbelor de cogitie la… noi. Dupa cum reiese fara echivoc din recent publicatul studiu al lui Poinçon si WhatMan, noi nu gindim (mai vedem cum stam cu muncitul…) ci, in proportie de 99%, lasam gindurile sa ne treaca prin cap. (“Tata, cind ne trec gindurile prin cap, cum trec ele, au strazi si trottoirs pe unde sa treca? Si daca nu pot trece, le ajuta cineva sa treaca?”) Cu un lexem dat (?!) de vecini, am ajuns sa gindim cum ne trec gindurile prin cap. Gindim, dara, cam in proportie de 1% . Nu e clar, din pomenitul studiu, care sint proportiile cind chitim, cugetam, cogitam, chibzuim, socotim, judecam, reflectam, meditam ; nu-i nimic, ne consolam, imaginatia, ca tot ne sta-n cap, ne imbogateste limba : a posta-postac, a gindi-gindac, a cugeta-cugetrac, …, a socoti-socotrac, a judeca- ?! Ori, prin back-formation (regresie): spanac- a spana, malac- a malaci, pitpalac-, macac- …
Stimate domnule Foarţă,
Dvs chiar nu citiţi revista Dilema?
Eu unul mi-amintesc nenumarate ocazii in care toate consideratiile pe care le expuneti in articolul de saptamana asta (mai puţin insistenţa asupra termenului din titlu) le-am citit deja sub semnatura „subtilului” director al distinsei reviste pentru snobi. La ce bun sa reluati aceleasi idei in aceeasi cheie a dispretului absurd şi inutil faţă de bietele fiinţe
„monomaniacale si logoreice”? La ce bun aluzia rituală la universal toaletelor publice, tot de la şcoala inenarabilului Andrei învăţată?
Credeti ca puteti evita cumva mortala plictiseală pe care CINISMUL şi REPETITIVITATEA – aceste funeste divinităţi tutelare ale intelectualului român cu ifose ţinând loc de substanţă – o degajă de-a lungul şi de-a latul revistelor de cultură pentru handicapaţi?
În ciuda maniei jocurilor de cuvinte şi a textualismului fad, de sorginte post-modernă, cu puţin autocontrol cred că aţi putea scrie lucruri mult mai amuzante, uitând de chemarea sinistră a bolnavului Becket, şi aducându-vă aminte de promisiunile tinereţii uitate…
domnule Serban Foarta ! Va scriu deoarece m-ati
botezat „postac” … Desigur, fiecare este liber sa creada
ce vrea, dar cum dati o „definitie” a lui postac, care nu mi
se potriveste, trebuie sa intervin. Si va repet ca nu fac
politica, nu sunt platit ca sa scriu, dar ma deranjeaza cei
care suporta si sprijina inca stanga, mai ales cea de
sorginte comunista. N-am scris ca sa-l sprijin pe Basescu si
ai lui (nici PDL nu-mi place),
ci pentru a protesta impotriva ilegalitatilor de tip
comunist ale USL. Asta mi s-a parut mie atitudine civica
in aceste zile urate (murdarite de politicieni !).
Chiar n-au fost de ajuns pentru aceasta
biata tara cei peste 60 de ani de comunism (cu fata umana
sau porceasca) ? Pense !