Seeing the Voice, Hearing the Body

Titlul acestui volum dedicat în anul 2008 imaginii noului teatru muzical de către cuplul de autori americani Eric Salzman şi Thomas Desi mi-a rămas obsedant în minte tot timpul cît am urmărit, în seara zilei de joi, 20 septembrie, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, Gala absol­ven­ţilor proiectului „studiOpera“. În ultimele decenii, toate marile şi micile teatre lirice din lume practică cu încredere spectacolul de operă modern, îndrăzneţ, şocant chiar, mai ales ca viziune şi montare tehnică. Nu de mult am vorbit în aceste pagini despre ultimele producţii ale Festivalului Wagner de la Bayreuth, ediţia 2012. Teatrul liric contemporan nu se mai mulţumeşte cu voci extraordinare, ci, amintindu-şi că între teatru şi muzical există semnul egalităţii, le cere cîntăreţilor să fie la fel de buni actori. Unii reuşesc, alţii opun rezistenţă invocînd tradiţia, cei mai mulţi, însă, încearcă să-şi schimbe optica şi să înveţe să acorde gestului şi mişcării aceeaşi atenţie. Pentru transformarea în spirit novator a reprezentaţiilor de operă obligatorie este nu numai schimbarea a ceea ce se vede în lumina reflectoare, ci şi a complexei şi complicatei vieţi din culisele scenei.   Deschisă către nou şi mereu cu proiectele ţintind către viitor, Opera Naţională Bucureşti a înţeles necesitatea schimbării, […]