BIFURCAŢII. Realpolitik
- 26-10-2012
- Nr. 647
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 15 Comentarii
Pe la începutul lui august, un sondaj arăta că mai bine de jumătate dintre români regretă comunismul. Ştiu cîtă bază se poate pune pe sondajele de la noi, ştiu că, pentru foarte mulţi, „comunism“ e un termen destul de vag definit, care combină nostalgia tinereţii cu nişte avantaje materiale mai mult sau mai puţin concrete şi cu goluri dramatice de memorie. Fuseseră printre respondenţi şi mulţi tineri – asta era cu deosebire îngrijorător. A pune rezultatele sondajului pe seama imbecilităţii, a lipsei de educaţie şi cultură a conaţionalilor, pe seama propagandei neocomuniste – aşa cum fac mulţi comentatori dinspre dreapta – e o prostie şi nu lămureşte deloc lucrurile. E inutil să spui că ai un popor primitiv, de oameni interesaţi doar să-şi umple burta, animaţi de un naţionalism primar etc. La fel de simplist este şi a crede că rezultatele sondajului sînt efectul respingerii capitalismului – interpretare favorită dinspre stînga. De fapt, cei care visează la bunele vremuri comuniste îşi doresc un capitalism de consum combinat cu siguranţa vieţii din comunism, nici unul nu ar răspunde „da“ la întrebări precise, de genul: „vă doriţi să staţi la coadă la carne?“, „aţi vrea să existe numai cinci sortimente de […]
Domnule Profesor,
Mă bucur că am parţial dreptate.
Eu continui să cred că (abstracţie făcând de cazurile, statistic irelevante, ale tinerilor cu un potenţial intelectual ieşit din comun), fenomenul emigraţiei de masă din România este un efect întârziat al psihozei generate de cele patru decenii de cvasi-recluziune in spatele sârmei ghimpate, urmate de alte două decenii de iresponsabilă abandonare a sentimentelor naţionale, devenite brusc “demodate” şi “compromise” de abuzurile epocii anterioare.
Rezultatul a fost nu numai abandonarea patriotismului (transformat în sinonim al naţionalismului şi xenofobiei) ci şi o rapidă demoralizare a societăţii în ansamblul ei,
concretizată prin generalizarea cinismului şi a individualismului ca filosofie de viaţă a unei întregi generaţii de tineri emancipaţi şi “lipsiţi de prejudecăţi”. (Că “emanciparea prin cinism” nu are de fapt nimic în comun cu adevăratele tradiţii ale vechii Europe, şi cu atât mai puţin ale Americii – este o altă chestiune.)
În orice caz, a include nemulţumirea de “clasa politică” printre motivele părăsirii unei ţări în care politica a încetat demult să-i mai hăituiască pe oameni aşa cum a făcut-o între 1945 şi 1989 înseamnă după părerea mea fie a supraaprecia valoarea intrinsecă a politicii ca atare, fie a deghiza simpla aspiraţie spre a “o duce mai bine” din punct de vedere material în aspiraţie spre libertate şi alte valori “ideale”.
PS Morala după Kant putea fi rezumată prin aşa numitul “imperative categoric”:
‘Acţioneaz după regula care ar putea să se ridice la rangul de normă generală’.
Oare emigrarea fiecărui român ar putea fi, în viziunea celor care vorbesc cu atâta naturaleţe despre emigrare, ridicată la rangul unei astfel de norme?
Nu aveti decat partial dreptate. Dovada sta multimea
tinerilor superdotati in toate domeniile, care emigreaza
nu neaparat din motive economice, ci datorita faptului
ca au inteles ca sunt impiedicati (sau macar nesustinuti)
in cariera lor profesionala) de catre deciziile unei clase
politice situata la un nivel „ingrozitor” de scazut (ca
sa nu spun mai mult). Chiar si printre cele circa doua
milioane de emigranti obisnuiti sunt unii care au plecat
din motive „politice”, adica din dorinta de a avea o viata
mai „normala”. Ati absolutizat situatia emigrarii, stipuland
ca cei emigrati inainte de 89 aveau motive sa o faca si ca cei
de acum nu le au …
De unde stiti dvs cat de departe am ajuns eu ? Nu asta
era problema in discutie. Raspunsul meu venea la o
acuzatie fantezista despre influenta asupra mea a unor
lecturi. Exact din cauza acestor atacuri penibile la
persoana (ca cel al dvs) nu scriu cu propriul nume. Speram
ca macar astfel sa primesc replici la subiectele discutate
si nu la persoane. Daca intelegeti ce spun …
Recunosc: sînt, toate, răspunsuri perfect viabile, în special al doilea.
* Pentru a le permite celor care “se pricep” (sau care îşi închipuie că o fac) să simtă cât de cât pulsul momentului – şi a evita pericolul de a rămâne singurii cititori ai propriilor comentarii.
* Pentru a le aminti celor “pricepuţi” cât de relativă este priceperea care-i separă de marea masă a simplilor cititori – care, aşa rudimentari cum sunt, reprezintă totuşi raţiunea lor de a fi.
* Pentru a le da celor “nepricepuţi” senzaţia că există, fie şi în spaţiul virtual, în loc să-i împingă în subteranele frustrării şi ale resentimentelor generalizate faţă de cultură şi artă.
* Pentru a le oferi publiciştilor începători (elevi, studenţi, etc) prilejul de a se exersa şi de a se antrena in situ, fără consumuri de material tipografic şi “relaţii speciale”.
[Răspunsuri la întrebarea: De ce ar trebui revistele de cultură să publice comentariile celor care nu se pricep la subiectele pe care le comentează?]
„… am invatat sa ma conduc dupa mintea mea inca de la varsta de trei ani…”
Daca incepeati de la doi ani ajungeati poate mai departe.
… a fost candva o solutie de supravietuire a sufletlui romanesc in fatza urgiei totalitare venite din exterior. Am un mare respect fatza de cei care au recurs la ea pentru a-si exprima refuzul unei anumite forme de degradare a omului de catre om. Si nu am nimic cu cei care o aleg ca forma de exercitare a unui drept incontestabil – cu conditia sa si-l puna in aplicare fara prea multa publicitate, si sa aiba un cat de modest proiect de realizare personala pe alte meridiane.
Constat in schimb ca toti cei care doar VORBESC despre emigrare, fara macar vreo intentioe serioasa de a trece la fapte, sunt, fara exceptie, niste cabotini cu mari carentze de inteligentza si de caracter. Exact ca si personajul „talentat” despre care vorbim.
Explicatia nu mi se pare greu de gasit: pot intelege gestul unei femei care, din motive pe care nu-i cer sa mi le explice,
isi omoara copilul nenascut, in schimb propagandistul cinic al unei astfel de actiuni mi se pare amoral… si subdezvoltat intelectual.
Evident ca emigrarea ca posibila solutie pentru a scapa de actualele paiatze-conducatori este o teorie grotesca prin neseriozitatea ei, dar care explica ceva din constelatia de cauze care fac posibila ascensiunea unor asemenea conducatori intr-o tzara in care toate traditiile politice si morale au fost eradicate de cele aproape 7 decenii de dinainte si dupa ’90.
Eu aș prefera forumuri moderate. Cred că ar fi bine ca acele comentarii care dovedesc că autorul nu se pricepe la ce comentează să nu apară. Nu oricine e calificat să se pronunțe despre literatură sau despre film, despre artă în general. Nu cred că opiniile impresioniste de felul „îmi place”, „nu-mi place” au vreo relevanță. Atunci de ce să fie postate? Mă gîndesc că editorii unei reviste culturale au pregătirea necesară să filtreze asemenea comentarii. La fel cum editorii unei reviste de economie nu ar trebui să permită apariția a tot felul de năzbîtii în chip de comentariu, de la oameni care în mod evident nu pricep care sînt mecanismele economice. Asta-i tot. Nu are nici o legătură cu votul. E de dorit ca el să fie rațional, dar nu e impus astfel. Oricine are dreptul să voteze cum dorește, după orice criteriu – e altceva. Eu mă refeream la opinii postate în spațiul public, deci destinate a fi citite și, eventual, comentate de alții. Ceva asemănător se petrece cu arta de amatori. Fiecare e liber să scrie poezie sau să cînte în baie, dar dacă vrea să publice sau să se producă pe o scenă profesionistă, atunci trebuie să treacă de filtrul unor profesioniști, faptul că el e mulțumit de ce face nu e suficient.
Recunosc că am ununghi de vedere poate prea îngust. Dar nu-l impun nimănui.
Ati subinteles dumneavoastra prea mult din ceea ce
am spus eu: sigur ca inteleg tristetea celor spuse, dar
emigrarea tot este macar o solutie partiala de a scapa
de acesti „conducatori”, care nu numai ca nu au merite
de niciun fel, dar mai sunt si (cel putin) imorali (ma
refer aici la cei care nu s-au dovedit a fi (inca) „infractori”,
ceilalti intrand deja in alta categorie, mai grava … ).
Imorali, deoarece nu au facut mai nimic pentru a avea
tara legi corecte, pentru a indeparta pe „hotii” care se
ascund sub imunitate, pentru a stopa complet traseismul
politic (de exemplu: nu mai vrei sa ramai la un partid,
iesi din parlament ! Treci la alt partid, daca asta vrei si candidezi din nou la viitoarele alegeri; asta mi se pare normal.) Ce-i asa de greu in a avea legi
corecte (cinstite) si care se impun natural unor minti
normale („neprogramate” pe hotie) ?
N-am frecventat
pe nimeni si, in general, sunt foarte atent la argumentele
date de altii: am invatat sa ma conduc dupa mintea mea
inca de la varsta de trei ani (n-am luat nimic drept sigur
din ceea ce mi se povestea; intotdeauna am cerut lamuriri
suplimentare …). Cu atat mai putin acum; doar din cand
in cand am sperat ca se poate face si ceva bun (de exemplu,
la reinfiintarea PNTCD si PNL, apoi la venirea CDR. Nu
sunt de acord nici cu ironizarea lui Cartarescu, chiar daca
amenintarile lui sunt penibile. Este un scriitor talentat si
are dreptul sa faca ce vrea el (ca si cei care nu sunt talentati
si tot fac ce vor ei; au acest drept natural !), de exemplu sa emigreze: este o
problema si o decizie personala … Greseala lui, daca
exista o greseala aici, este ca astora (oamenilor politici)
nu le pasa, ba unii chiar se bucura sa scape de oameni
talentati, de oameni destepti, iar Cartarescu probabil crede ca le-ar pasa de plecarea lui. Asa ca, uneori, a emigra
este o dovada de inteligenta (n-am sustinut nici ca asta
este unica solutie, nici ca cei care nu emigreaza nu sunt
inteligenti) …
Domnule Ornea,
Sofismele dumneavoastra nu mai pacalesc pe nimeni. Nimeni nu v-a acuzat de faptul ca sunteti autorul panseului conform caruia oricine comenteaza in josul paginii este un martafoi (macar pentru faptul ca si dumneavoastra faceti, din cand in cand, comentarii in josul paginii). Dumneavoastra ati spus exact ceea ce afirmati, anume ca unii ar avea drept la opinie, iar altii nu. Evident ca impartirea in cele doua categorii o faceti dumneavoastra. Ceea ce puteti face este, spre exemplu, sa hotarati cine va calca pragul si cine nu. Stabilirea celor care au drept la opinie si a celor care nu au, tradeaza porniri dictatoriale. Ca sa aratati cat de mult stapaniti logica, ne anuntati din nou ca, in opinia dumneavoastra, oricine nu este de acord cu opiniile domniei voastre este un adevarat martafoi ce nu ar trebui lasat sa se exprime.
@ Liviu Ornea: Nu inteleg nici care este definitia exacta a „martafoiului” cu care operati, nici raul facut de prezentzta nestingherita a oricarei opinii neinjurioase plasate „in josul paginii”, nici (mai ales) cum ar urma sa fie pusa efectiv in practica selectia personajelor indezirabile urmand a fi clasificate in categoria respectiva.
Nu cumva ne apropiem razant de problema (insolubila) a selectiei persoanelor carora ar fi preferabil sa li se retraga dreptul de vot?
@Profesor: Oare Dvs chiar nu realizati tristetea (infinita) continuta in demersul cvasi-disperat al considerarii drept dovada de inteligentza a intentiei celor 25% de candidati la emigrare?
(Nu cumva i-ati frecventat prea mult pe campionii „iubirii ultragiate” fatza de tzara si neam – cu minunatele lor organe de opinie si luminare nationala gen „Dilema Veche”?)
PS De ce-l mai ironizam atunci pe Cartarescu si penibilele lui amenintari de a aplica guvernarii USL suprema sanctiune a propriei emigrari?
Evit discursul autoreferențial. Dar sînt, cu siguranță, parte a ceva.
Folosesc prilejul pentru a clarifica, deși știu că pentru unii e inutil, o chestiune mai veche. Mai mulți comentatori m-au acuzat că aș fi spus că oricine comentează în josul paginii e un marțafoi. Complet fals.Întrebarea pe care o puneam într-un articol de exact acum doi ani era: „De ce ar avea orice marţafoi dreptul la opinie?” (e vorba despre „Ura” din nr. 544. L-aș putea republica acum fără să schimb un rînd). De aici, numai un, cu adevărat, marțafoi poate deduce că oricine scrie în josul paginii e gratulat de mine cu acest calificativ. Cineva care stăpînește logica înțelege că, după modesta mea părere, dintre cei care se exprimă pe forumuri, unii sînt marțafoi și nu ar trebui lăsați să se exprime. Atît.
Altfel, fiecare e liber să se simtă și să creadă ce vrea despre sine.
Domnule Ornea, dumneavoastra faceti parte din „românii mai puţin proşti decît îi cred conducătorii lor”?
Nu mi-o lua-n nume de rau, draga Liviu, da’ io unu’ *sunt sastisit*. Imi recomand (mie!) sa *nu le mai dau atentzie* acestor *gaozari* (mda, nu regret adjectivu’) da politicieni.
Ca lor *nu le pasa da noi*. Da’ *di ce ne-ar pasa noua* da ei? Ia sa-i *lasam*, sa-i *ignoram*, sa *nu le mai dam atentzia* pe care ne-o *cershesc*? Pi unde-or „scoate”, oare, camesha?
Ei tre’ „curatzatzi” (in noua Constitutzie) cam asha:
1) Nime, da’ *nime* nu mai e „parashutat” da pi la „centru”, tata lumea candideaza *numa’* din judetzu’ cu pricina.
2) Tate, da *tate* voturile lor, ale parlamentarilor (catzi vor fi, io vreau mai putzini, da’ bi-cameral) sa fie inregistrate & *publicate* in M. O. , ca sa shtie lumea care-i trimete pe la Bucale cam ce voteaza *aleshii lor*.
Shi, cu asta, uite, se va face oleaca da *ordine* – o cred io,
Nea Marin
romanii sunt mai putin prosti decat ii cred conducatorii
(„politici”, care altfel nu valoreaza nici doi bani) lor: un
ultim sondaj (facut dupa „scandalul” referendumului) arata
ca cel putin 25% dintre romani vor sa emigreze ! Chiar vor,
nu doar se gandesc …