Trei luni în Calabria
- 16-11-2012
- Nr. 650
-
Paul CERNAT
- Focus
- 4 Comentarii
Avantajul stagiilor de mobilitate postdoctorală în ţări ale Uniunii Europene e acela că, pe lîngă studiul în biblioteci străine, te ajută să cunoşti mai bine – în măsura posibilităţilor – alte ţări. Şi, totodată, acela că îţi modifică întrucîtva perspectiva asupra propriei culturi. Am aterizat la Roma pe 30 iulie, într-o splendidă zi de vară, şi am decolat de pe acelaşi aeroport Fiumicino pe 31 octombrie, sub rafalele unei ploi cenuşii de toamnă. Deşi n-am simţit-o niciodată străină, Italia nu mi-era cu totul necunoscută: acum şase ani, fusesem pentru o săptămînă la Universitatea din Padova şi la Venezia. Acum însă, am trecut din Nord – în Sud, de la tradiţia milenară a Universităţii padovane la noutatea unei universităţi tinere, în plină dezvoltare în ultimele trei decenii şi jumătate. Università degli Studi della Calabria (UNICAL) este cel mai important centru universitar din sudul Italiei, atît ca număr de studenţi, cît şi ca standard. La început a fost o autostradă construită în anii ’60 la iniţiativa unui politician socialist, Giacomo Mancini. Apoi, o linie ferată ce a străpuns munţii 20 de km, între Marea Tireniană şi Cosenza. Odată infrastructura asigurată, a venit rîndul ridicării universităţii „civilizatoare“, în jurul căreia gravitează practic […]
avetzi dreptate, autorule: priveshti, shi-nvetzi. Cum am privit io, in 1990, sala de mese *plina de chinezi* dintr-un orashel universitar din RFG. Atzi *auzit* de CHINA?
Cat priveshte trenul ala rapid, italian, noi, romanii, continuam de-a ne mira (ca Veta mea mi s-a plans de cat de iute mere trenu’ ala rapid in catra Venetzia – era geamu’ deschis &-i vajaiau urechili) – ne vom mai mira, asha cum merg treburile, pentru muuulta vreme.
Shi, ca sa-nchei cu o gluma, pen’ ca sa distrez cetitorii, pentru c-am primit o scrisoare de la Preshedintele Univ. la care lucrez, cam asha: „Suntem, bre, cu ochii pa tine, ca tu ai ale mai mici note date studentzilor din aceasta Universitate”.
Uite gluma: Vine o babutza intr-o gara. Inainte de-a urca-n tren, intreaba pe shefu’ garii care-s ale mai periculoase vagoane – vezibine, aflase ea ca sunt neshte vagoane mai periculoase de pe la vecini, iar ea merea pentru prima data cu trenu’.
Shi-i spune shefu’ garii: ” primu’ & ultimu’.” Replica babutzei fu cam asha: „Da’ atuncea de ce nu le scoate?”
Numa’ fain, tuturor, nu-mi ramane decat a spera ca cetitrzi *cu atentzie*,
Nea Marin
@Paltin Ionescu: 🙂
@viola222: multumesc pentru corectie, aveti dreptate!
Interesant articol. Un minuscul retus: ferragosto in loc de feragosto.
Bella, questa musica; mi raccomando, non cambia repertorio.