„Artistul şi puterea“ doamnei Ruxandra Garofeanu nu este „Harfistul şi torpoarea“ domnului Erwin Kessler
- 07-12-2012
- Nr. 653
-
Valer ARTEMIS
- POLEMICI
- 6 Comentarii
Erwin Kessler a publicat, în numărul din 6 noiembrie 2012 al revistei 22, un articol critic demolator intitulat „Harfistul şi torpoarea“, făcînd referinţă la expoziţia de la Biblioteca Naţională a României intitulată Artistul şi Puterea. Ipostaze ale picturii în anii 1950-1990, expoziţie concepută de doamna Ruxandra Garofeanu şi realizată cu sprijinul criticului de artă Dan Hăulică şi al pictorului Paul Gherasim. După cum anunţă organizatorii, patruzeci de ani ies astfel din anonimat în cel mai amplu proiect de artă românească: „Artistul şi Puterea“. Mizele proiectului sînt demontarea ideii că în perioada comunistă s-a creat doar „artă tributară regimului şi punerea în lumină a unui patrimoniu necunoscut, a unei arte libere, create în acei ani cu preţul unei constante persecuţii“. Textul meu se constituie în replică la articolul domnului Kessler. „Harfistul şi torpoarea“ maestrului Erwin Kessler este un pamflet răutăcios. Titlul o trădează. Textul său nu este o construcţie critică cumpănită, temperată, echilibrată, o analiză folositoare, responsabilă şi cît se poate mai justă, pe care istoria artei româneşti o va putea lua în serios, cu folos, cîndva în viitor, cînd se va scrie o istorie cît mai corectă posibil a Artei româneşti. Încă de la începutul articolului, maestrul Erwin Kessler […]
Interesant pseudonim, simpatic chiar.
Nu înțeleg de unde tendința de a confunda critica cu ura. Nu sunt sinonime, nici nu se condiționează reciproc. Nu totdeauna cel care critica este un acuzator public veninos, iar cel criticat o victima nedreptățită. EK a scris un text argumentat, perfect închegat, plin de umor inteligent, lucid și mult curaj.
Domnule Valer Artemis, dupa ce semnati textul cu un nume real, va citesc. Pana atunci, putina responsabilizare nu strica!
S.V.
textul lui K ramine un exemplu extrem de rar de cinste, curaj si claritate. pacat ca praful batrinesc uapist tinde sa acopere totul. dar asta n-o sa foloseasca la nimic.
„exchibitzia”, v-o scriu chiar *raspicat*: s-a *facut* Arta inainte de ’90.
V-o scriu pentru ca, tanar (matematician) fiind, printre *ei* am „crescut”: printre pictori, sculptori, ceramishti, fotografi etc.
Shi, v-o scriu din *toata inima*: acei „baietz’/fete”, acuma la ca’ vreo numa’ 65-70 da ani, ei bine, fiind ei *la pensie*, sa *duc* in fiecare zi pan’ atelier…
Ca, pentru *ei*, meseria *nu era* o „corvoada”, ca, ei *traiau* (shi traiesc &-acuma!) pentru EA…
Acestor „critici” imberbi io le-o scriu , chiar citetz: :hai sictir”!
Numa’ fain,
P.S. Scuze pantru langaju’ asta mai di pi la „tzara”, da’ asha gasesc *io* da chiar cuvintza de-a „sgaltzai” pa proshti/ne-informatzi da pan’ *comoda* lor ignorantza…
Nea Marin
@Elena. Ma alatur observatiilor Dvs. in ce priveste calitatea scriiturii: extrem de slaba. Cum ati spus: o sansa ratata de pozitionare fata de enormitatile emise de „maestrul” EK in cronica facuta expozitiei Artistul si puterea.Pacat (Cronica a dlui EK, de asemenea extrem de prost scrisa, plina de venin si fara argumente aparuta in revista 22 din 6 noembrie). Faptul ca dl.EK n-a trait in regimul comunist nu poate fi o scuza pentru judecatile sale de valoare. Oare judecatile de valoare despre opere din vremuri mai indepartate decat comunismul, batu-l-ar cel de sus, sa nu fie valabile, pentru ca n-am trait in acele timpuri? Nefericita si afirmatia ca ar fi invatat de la Eugen Ionescu gestica negatiei. …n-are nimic comun cu prefectura.
Pentru că nu sunt nici eu un mare admirator al pozițiilor luate de către dl E.K. adesea, am deschis articolul cu interes. M-a uimit calitatea slabă a textului, a cantității indecente de subiectivism injectat în fiecare paragraf, a lungimii (în acest caz) deloc justificată. M-am gândit doar și este singurul lucru pe care doresc să-l transmit în urma lecturii: păcat de această șansă ratată de a da un răspuns pe măsură criticului E.K. (într-o revistă, cum ar veni, „de prestigiu”) și mare păcat de calitatea din ce în ce mai slabă a articolelor care apar în Observatorul Cultural (probabil ca urmare a politizării peste măsură și a acestei „instituții”…)!