Artistul şi Puterea

S-ar putea adăuga „Artistul şi războiul“, „Artistul şi revoluţia“, „Artistul şi ocupaţia“… formule ce trimit la aceeaşi întrebare esenţială, dincolo de variaţia termenilor convocaţi: Artistul la încercare? Cum reacţionează el, care-i sînt strategiile, care-i sînt apărările? Căci „încercarea“ nu e subiectivă, luptă individuală cu arta, ci capătă, de astă dată, un caracter obiectiv, exterior şi imperativ. Putem să reluăm o veche formulă, al cărui sens metaforic se impune şi azi: Ce fac arta şi artistul pe timp de ciumă? Un lucru e cert, situaţia istorică impune un răspuns care, mai tîrziu, pe alte vremuri şi în situaţii diferite, poate fi apreciat, criticat, judecat dintr-un alt unghi. În evaluare pot interveni atunci parametri multipli, dar e indispensabilă neuitarea contextului iniţial de lucru. „Încercarea“ cu care se confruntă artistul, o ştim, nu se situează în perspectiva „eternităţii“, ci în aceea a imediatului, a concretului, a prezentului. De aceea, aprecierea formulată azi nu-l poate ignora decît cu riscul unei vinovate şi arogante ignorări a istoriei.   În Franţa, două recente expoziţii, care au cunoscut un deosebit ecou, au interogat alegerile artei în context de sfîşiere a istoriei sau a naţiunii, pe fond de război şi de eşec naţional. Prima se concentrează în jurul […]