Boală fără nume şi fără leac
- 18-01-2013
- Nr. 657
-
Horia PĂTRAŞCU
- ÎN DEZBATERE
- 5 Comentarii
Ultima carte a lui Lucian Boia, De ce este România altfel?, nu răspunde la întrebarea care îi dă titlul. În loc de asta, autorul se mulțumește să afirme că este altfel pentru că a fost dintotdeauna altfel. Va rămîne, după toate aparențele, în continuare altfel, întrucît nimeni, nici măcar autorul, nu are nici o idee despre cum poate fi fără să fie altfel. Precum un medic aflat în fața unei boli necunoscute, Lucian Boia se mulțumește să constate că România este o țară bolnavă („altfel“), să-i enumere și să-i descrie simptomele fără să-i stabilească un diagnostic precis și fără să propună nici un tratament. Nu este poate o simplă coincidență faptul că în același an, 2012, și tot în orizontul tematic al etnopsihologiei, a apărut cartea profesorului Vasile Dem. Zamfirescu, intitulată Nevroză balcanică, despre care am scris la timpul respectiv în Observator cultural. Fişa clinică În fișa clinică elaborată de medicul-istoric Lucian Boia, pacienta (s-ar zice chiar excesiv de pacientă) România prezintă, de la bun început, un retard istoric îngrijorător: „totul începe cu o întîrziere impresionantă“ de vreme ce „statele românești – Țara Românească și Moldova – se încheagă abia spre mijlocul secolului al XIV-lea, ultimele, și de departe (sic!), […]
* Fiind un surogat de ideologie, menit să umple vidul creat prin prăbuşirea ideologiei naţional-comuniste, adevăratul ei mobil n-a fost niciodată restabilirea adevărului şi cunoaşterea realităţii fenomenelor istorice – decât la nivel declarativ.
* Sub pretextul combaterii mitologiei istorice, ea instaurează un nou tip de “aranjare” a trecutului conform cu dezideratele prezentului şi cu o retorică antinaţională, cu nimic mai respectuoasă pentru adevărul faptelor, decât fusese cândva vechea retorică a “patriotismului în limitele adevărului”.
* Secretul incontestabilului ei succes de public constă în modestia extremă a pretenţiilor pe care le ridică în faţa cititorului potenţial, căruia nu i se cere practic nimic altceva decât o anumită credulitate, foarte puţin sau deloc simţ critic şi disponibilitatea de a vedea în cinism şi în negativitate cea mai bună cheie pentru dezlegarea enigmelor existenţei în general (şi ale istoriei în particular).
* Creată de nişte autori cu vocaţie de publicişti şi pamfletari, iar nu de istorici, ea se adresează unor indivizi cu o cultură generală precară, pentru care tezele ei – oricât de cusute cu aţă albă – sunt o binevenită încurajare de a persevera pe calea minimei rezistenţe, într-o atitudine intelectuală eminamente pasivă, deghizată într-un elan al pseudo-activităţii demolatoare – de fapt o ipostază uşor de recunoscut a vechii “lupte pentru lichidarea rămăşiţelor culturii burgheze”, atât de caracteristică pentru atmosfera irespirabilă a întunecatelor decenii 6 şi 7 ale secolului trecut.
* Intră în joc şi specularea (complet lipsită de scrupule) a naivităţii unui public incapabil să facă distincţia între adevăratul non-conformism – cel care gata să rişte şi să suporte consecinţele unei atitudini în răspăr cu convingerile general acceptate – şi non-conformismul de paradă, a cărui exersare, departe de a implica asumarea vreunui risc, este aducător de beneficii şi de succes mediatic asigurat.
Foarte bun articol. Minunat. Dar, daca tot vorbim de constiinta nationala si idealuri, de ce toata lumea scrie despre cartea lui Boia si nimeni nu scrie despre cartea „Constiinta nationala si statul reprezentativ”? http://www.librariasophia.ro/carti-Constiinta-nationala-si-statul-reprezentativ-Platon-Mircea-so-9495.html
adica, fara de-a fi citit cartea. Lui „dominic” ii raspund chiar asha: ca se plangea chiar *Eminescu* de-aceleashi chestii.
O scriu pentru ca am „baleiat” shi am vazut un *alt* titlu p-aceeashi tema: ca, anume, „omu nou”, comunismu’ etc. etc. E *simpla*, e „eliberatoare”, gaselnitza.
Daca n-ar fi *atatea* alte marturii /scrieri memorialistice (pana la satzietate), *mai vechi* (tomnai cetii nishte memorii de ale lui Duca, nu indraznesc de-a reproduce ceea ce putea scrie p-acolea).
Parerea *mea*: ceea ce-i *lipseshte* (dintotdeauna, dar, *dintotdeauna!) acestui popor fain e *doar* un mecanism
pentru a-shi *alege conducatori destoinici*.
Ca, ashtia, *exista*, au existat *intotdeauna* &, de cateva ori, au & *demonstrat-o*. Dar, vezibine: cu un partid Liberal care-a facut Romania Mare acu’ una suta acushi da ani, & cu-n „acelashi” partid care „defileaza” cu un repetent dublu la *istorie* & cu unu’ numit *Becali*, mde, ti cam ti potz’ chiar ‘treba…N-asha? Iar asta-i doar *un* ezemplu.
Pe scurt: pana cand romanu’ nu reusheshte a „aduce” la carma tzarii *oamenii de calitate*, chiar scrim digeaba, taiem pomii & ramanem chiar far’ d-ogzijen…
No numa’ fain,
Nea Marin
Sublinierea retorica a lipsei de solutii poate intari unora prejudecatile despre un fel de inferioritate rasiala a românilor. In realitate, e vorba de sterilitatea metodologiei panoramei esecurilor: imperiile civilizatoare sunt tratate precum ai scrie in Franta despre o colonie Mali, iar minoritatilor li se concede particularitatea de a fi constituite numai din sfinti.
Să-mi fie cu iertare,dar scurtul studiu al scriitorului Pătraşcu se detaşează net de cartea d-lui istoric Boia,estompându-i cumva meritele şi însemnătatea.
Argumentele solide,irefutabile,pe care scriitorul le prezintă demonstrează clar cât de adâncă şi dureroasă pentru noi a fost paranteza sau hiatusul comunist,ruptura tragică efectuată în devenirea acestei naţii,cu efecte atât de dezastruoase.
Acesta ,cred eu,e şi motivul care a dus la apariţia acestei cărţi atât de pretenţioase şi controversabile.Noi,oamenii de rând,rămânem cu câştigurile culturii ante comuniste şi cu idealurile proclamate de marii intelectuali ai ţării,d-l Boia rămâne cu satisfacţia de a fi scris această carte şi cu riscul pe care şi l-a asumat.