UN FILM ÎN DEZBATERE. Istorie sau mit? Spike Lee versus Quentin Tarantino

„This is the West, sir. When the legend becomes fact, print the legend.“ Maxwell Scott, The Man Who Shot Liberty Balance, 1962 Django Unchained, ultimul film al lui Quentin Tarantino, a stîrnit critici aspre şi chiar indignarea unei părţi a comunităţii afro-americane din Statele Unite. Spike Lee, cineastul par excellence al comunităţii afro-americane – vezi capodopere precum Pizzeria lui Sal sau Malcolm X –, îi reproşează lui Tarantino că falsifică istoria reală şi tragică a sclavilor din Statele Unite.   Trama lui Django Unchained, inspirată din westernurile spaghetti precum Django (1966) de Sergio Corbucci, e relativ simplă (nu e întîmplator că Franco Nero, actorul care-l joacă pe Django în filmul lui Corbucci, are un rol minor în Django Unchained). Django (Jamie Foxx), un sclav negru, este eliberat din pur interes de un vînător de recompense care se pretinde dentist, Dr. King Schultz (jucat cu un umor magistral de Christoph Waltz, colonelul Hans Landa din Inglorious Basterds). Schultz îl cooptează pe Django într-o vînătoare de recompense extrem de profitabilă, deşi cei doi au motivaţii diferite: în timp ce Schultz este motivat de bani, Django urmăreşte să-şi găsească şi să-şi elibereze soţia, Broomhilda (Kerry Washington). După mai multe peripeţii, Django şi Schultz […]